POEZIE

Ioan Barb

iluminare

uneori mi se pare că am mers

prea mult cu capul plecat

căutând în praf urme ale umilinţei

dar n-am găsit nimic decât alte urme

care au însemnat acest drum înaintea mea

am încercat să reconstruiesc în minte

chipurile celor care au lăsat aceste amprente

dar aveam nevoie de o sursă de lumină

şi am ridicat ezitând faţa spre cer

un fulger mi-a lustruit ochii minţii ca să văd

am înţeles că nu voi găsi nici o urmă de speranţă

în ţărână

locul de unde se va trage

el este omniprezent

aşa cum este trecutul în viaţa încă netrăită

un aparat cu bule de aer care te ajută să pluteşti

în întuneric nu vei şti niciodată

de unde vine săgeata otrăvită

erai sigur până acum că pericolul nu vine

decât din spatele tău

o sabie înfiptă între omoplaţi şi gata

ultima suflare îţi îmbarcă fiinţa într-un dirijabil

dar niciodată nu este târziu să schimbi ceva

cât timp mai ai în mână cârma

necunoscutul te va măsura prin acele ceasului

îţi va face o anestezie totală

cu privirea lui îngheţată

în tranziţie nu există sentimente

şi nu vei simţi când te va săgeta

pieptul deschis va săruta vârful săgeţii

arcaşul se va uita prin tine

la sufletul fumegând

întâlnirea

îmi va acoperi ochii cu palmele

ghici cine e

voi simţi în spatele meu

o povară apăsătoare o părere de rău

dintr-un vis fără final

întrerupt în fiecare dimineaţă

îi voi ridica palmele nefireşti de reci

de pe faţa mea

când voi întoarce capul

mă vor uimi ochii ei mari

ochii ei frumoşi

ochii ei cu sclipiri nepământene

pentru că ea este singura vie

între atâţia morţi

şi toate sufletele vor adormi în ea

fiecare generaţie îi va întări

încrederea nemuririi ei

se va uita în ochii mei ademenitor

cu ochii aceia mari nefireşti

în care albastrul cerului n-a mai avut loc

se va uita la mine cu privirea aceea nepământeană

îmi va amorţi gândurile apoi mâinile

se vor contopi în răceala palmelor sale

doar gândul tău Doamne mă va încălzi

eliberându-mi glasul minţii

ca să poată striga către tine

comanda la purtător

toată viaţa\a am evitat\ străzile cu sens unic\ poemele lungi \rugăciunea de seară\ lectura în tramvai\ aşteptarea la dentist\ mersul cu bicicleta\masa la cantina restaurant\ opritul pe roşu la semafor\ centura de siguranţă la volan\ vesta de salvare pe marea uitare

destest clişeele din viaţă

fiorduri

era noapte

cald

mi se părea că am murit

îmi resuscitai inima în palme –

un mic sicriu plutea printre gânduri

trecutul îngheţat