POEZIE

Lazăr Magu

Accente de primăvară

A pus o mână dinamită-n muguri

şi-n fiecare mierlă o vioară.

Trezorerii de miere şi de ceară

albinele înalţă în amurguri.

Au înverzit pădurile pe hartă.

Martirii,în cetate, aprind ruguri...

Câmpul lui Marte e arat de pluguri –

e înflorirea artă pentru artă.

Ca deşteptaţi din somn şi din hipnoză,

întemniţaţii, azi, zâmbesc la paznici...

Le cer să fie cordiali şi paşnici,

pe pielea lor să nu mai scrie proză.

Petale au zidarii în mistrie –

grădinile sunt cărţi de poezie.

Primăvară

Evreii n-au ştiut ce o să fie:

poveste, sărbătoare, parastas –

bobiţele căzute în pustie,

albindu-le tacâmul în popas.

Nici noi nu ştim cum umblă prin grădină

cereşti căruţe, îngeri puşi în ham...

Doar le simţim sudoarea de sulfină

când ochi de miei descarcă-n orice ram.

Şi ne-ntrebăm: – Ce ar putea să fie

această umbră albă de Vecie?

Sau poate că zideşte-o epopee

această gleznă albă de femeie!