logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Antoniu Martin

 

 

Despre convieţuire*

 

logoAstăzi, când se vorbeşte tot mai mult despre „regionalizare” – e drept, uneori doar în paradigmă demagogică –, despre „subsidiaritate”, „regiune”, „regiuni transfrontaliere” sau „euroregiuni”, cartea coordonată de istoricul timişorean Victor Neumann poate oferi – şi este menirea intelectualilor să facă acest lucru – un vast instrumentar de idei, concepte şi experienţe. Este, cu alte cuvinte, o încercare meritorie de a furniza decizionalilor, indiferent pe ce palier se situează – local, intermediar, sau naţional –o perspectivă coerentă, sprijinită pe argumentul istoriei, asupra a ceea ce a fost, dar mai ales ce poate deveni o regiune cu o identitate bine conturată în Europa de mâine.

Volumul, impresionant ca dimensiuni, reuneşte, graţie demersului istoricului Victor Neumann, 15 specialişti în istorie din Timişoara, Caransebeş, Novi Sad, Vârşeţ, Szeged şi Belgrad. Putem aprecia că, programatic, volumul este unul multicultural. Dincolo de bogăţia informaţiilor extrem de bine venite pentru oricine se apropie de un astfel de subiect, din această carte desprindem, datorită perspectivelor multiple oferite de contributori, numeroasele „straturi” care stau la baza Banatului de astăzi: experimentele economice şi politi ce, iniţiativele socio-culturale, evoluţia i dealurilor comunităţilor lingvistico – re ligioase, regimurile politice care s-au suprapus în timp etc.

Toate acestea au modelat, într-o manieră inconfundabilă, un spaţiu plural, o societate diversă şi deschisă, fără nici un fel de bariere între locuitorii săi.

Aşa cum aflăm din studiul lui Victor Neumann – „Iluminismul şi politicile Habsburgilor: cazurile Transilvaniei şi Banatului” –, Banatul a avut şansa să intre în modernitate din ipostaza de regiune multiculturală., în care relaţiile de tip feudal erau extrem de firave. Reformele politice, administrative, economice şi sociale iniţiate de Casa de Habsburg au găsit aici un mediu permeabil.

În secolul al 18-lea, miza oficială a reformismului austriac rezida în diseminarea în sânul societăţii a setului de valori culturale specific Europei Centrale. În Banat, în absenţa unei nobilimi, ideile iluministe, promovate în spiritul „despotismului luminat”, au fost preluate şi asimilate de burghezia în formare. Existenţa unei pături sociale mijlocii, permeabilă la inovaţiile tehnologice şi racordată la progresele ştiinţifice europene, a facilitat geneza unui standard de viaţă comparabil cu a altor regiuni ale Europei dezvoltate.

Cum arată Victor Neumann, în absenţa barierelor de sorginte feudală, societatea s-a putut dezvolta aici într-o manieră relativ paşnică, fără mari turbulenţe. Modelul cultural cosmopolit, cristalizat în decursul secolului Luminilor, a ajuns să fie asimilat de toate segmentele societăţii bănăţene, astfel că, în pofida contextelor istorice potrivnice, a putut supravieţui, e drept într-o manieră nuanţată, până în zilele noastre. Locuitorul Banatului, un veritabil „homo europaeus”, format în creuzetul multilingvistic şi multireligios, cu deschidere spre alteritate, cultura dialogului şi toleranţă, mai poate fi identificat, – e drept tot mai rar – şi astăzi.

Adversarii societăţii bănăţene deschise, liberale, cosmopolite, tolerante, nu au întârziat să apară. Poate cel mai puternic dintre aceştia, din perspectiva consecinţelor pe termen mediu şi lung, a fost concepţia etnicistă despre naţiune, cristalizată în secolul al XIX-lea, teoretizată de unii gânditori romantici germani. Aceasta a produs ulterior statul-naţiune centralist, model politic care s-a răspândit rapid în Europa Centrală şi de Est mai ales după primul război mondial.

Elitele politice din acest spaţiu formate pe modelul etnicist şi-au propus – şi în mare parte au şi reuşit – să anuleze identităţile regionale. Ceea ce s-a întâmplat în România după anul 1918 este relevant din perspectiva amintită: guvernele de la Bucureşti au tins să impună un centralism birocratic, prin care să controleze întreaga administraţie şi economie, nivelând astfel toate particularităţile regiunilor din ţara noastră. Acest proiect, căci putem să-l numim aşa, a fost dublat de promovarea unei educaţii oficiale centrate pe naţiunea de tip etnic, cu consecinţe dezastruoase pentru ceea ce înseamnă cristalizarea unei societăţi civile autentice.

Poate meritul principal al acestui demers editorial de referinţă constă în realitatea reunirii unui mare număr de istorici, specializaţi în economie, cultură, social şi istoria ideilor, care au abordat, sine ira et studio , fragmente semnificative din evoluţia unei regiuni reprezentative pentru ceea ce se numeşte „Mitteleuropa”. La finalul lecturării acestui prestigios volum, devenit fără îndoială un reper istoriografic de neocolit, putem înţelege multe lucruri, putem afla informaţii inedite, analize şi ipoteze atractive, concepte şi noţiuni extrem de utile, dar cred că mai presus de toate acestea putem conştientiza şi interioriza un cuvânt care mi se pare definitoriu pentru identitatea Banatului de ieri şi de astăzi: convieţuire .

 

* Victor Neumann [coordonator], Istoria Banatului. Studii privind particularităţile unei regiuni transfrontaliere , Bucureşti, Editura Academiei Române, 2015.