logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Felix Nicolau

 

 

 

În Italia, porii sufletului se deschid*

 

logoSe ştie doar că sentimentul devine profund când nu mai are nevoie să fie exprimat verbal. Sunt mulţi autori care au lucrat cu liniştea, tăcerea, aşa şi cum misticismul marilor religii accentuează tot tăcerile.

Volumul Pe cerul gurii (Editura LiterNet, 2015) al Gabrielei Apostol se deschide cu grupajul tăceri de iubire , precedat de un moto din Pablo Neruda: „Colmas la curvatura del silencio” (El Gran Océano ). Tăcerile din iubire au o tonalitate gureşă, totuşi. Poeta a absolvit filologia constănţeană şi trăieşte în Italia, unde a făcut exerciţii de rememorare a patriei materne traducând în italiană câteva poveşti ale lui Slavici. Ştiţi cum sunt scrise acele poveşti? Dacă da, atunci vă amintiţi că băsmuitorul Slavici este un stilist complet diferit de romancierul-novelistul Slavici. Poeta, aşadar, se dovedeşte o excepţională traducătoare mai întâi.

Pe tărâm poetic, ca mai toţi absolvenţii de Litere, ea avea de ales între pasiunea romantică şi ingineria livrescă a asamblării textului poetic. Prima cale i se potriveşte mai bine sufletului calin, dar tempestuos al poetei plecate din Callatis. Identitatea ei este pulverizată în peisaje translucide: „Cerul se aşterne în fecare vineri\ în braţele tale şi\ mă îmbie cu rotunjimi opace\ ca ochiul de sticlă al vânzătorului\ de suveniruri”.

Mai toate poemele sunt adresate unui iubit protejat, visat, dorit, dar şi ameninţat s otto voce . Aproape că recitim Epigrama 85 despre odi et amo, dedicată de Catulus şi Lesbiei. Predomină însă îngerul şi moliciunile de mohair şi şal andaluz. Aşternute peste buchete de metafore, spaţiile acvatice şi celeste creează o atmosferă de pictură veneţiană decadentă cu sonuri de menuet. Mariajul „nefericit al muzicii cu pielea” se întrevede în „mărăcini freudieni”.

Conştientă de meşteşug, poeta ar vrea să nu cadă în vâltori manieriste: „nu frecventam figuri de stil\ – figurile şi stilul, deopotrivă, ne dădeau ameţeli –\ evitam deci să stăm suspendaţi\ pe marginea metaforelor\ să-ncălecăm hiperbole\ şi să ne mânjim buzele de epitete\ ne păstrăm curaţi, iubite” (vis 1 ). Uşor de visat, greu de înfăptuit!

Un dialog intersemiotic de tip ekfrasis este susţinut constant între poeme şi ilustraţiile non-figurative şi demi-fauviste, în tuşe groase, ale pictorului Vladimiro Lilla. De pildă, tabloul Stemma este reflectat în textul nanas cu toate nuanţele lui pastelate, dar şi reflectorizante, de ruginiu şi verde siclam: „păşeam printre figurile de faianţă colorată\ când, dintre doi măslini, ai răsărit\ tu şi visele ce aveai să îmi bântui\ tu şi creatura ce te purta în şa”.

Dincolo de viziuni, textele sunt stări de spirit ce oscilează între pisiceala matinală a feminităţii solare şi melancolia saturniană a nopţilor „căptuşite cu pelin” şi asortate cu şosete, eşarfe, rochii etc. Vorbind de viziuni, ele sunt mereu îmbibate de detalii care le umanizează, relativizându-le subtonurile ameninţătoare cu inserţii umoristice: „pe umărul tău stâng\ s-a deschis un univers\ auriu ca un ou prăjit” (fertil ).

Biografismul şi gusturile derizorii îşi au locul numai ca pigmenţi în scrisul Gabrielei Ion care, totuşi, este fascinată de poeticitate. Poeta vrea să simtă, să creadă şi să se răzvrătească. Tehnica întotdeauna va avea o importanţă secundară în ars poetica pe care şi-a asumat-o. Delicateţea, ipostazele de amazoană, ori de valkyrie blondă, ossianică se răsfrâng într-o poeticitate când abisală, când familială, ce poate avea mare succes la public şi nu neapărat la specialiştii de ultimă generaţie. Mereu senzuală, niciodată viscerală, adorând semizeii măslinii şi picurând veninul geloziei pe ici, pe colo, actriţa acestei poezii interpretează un rol de zeiţă mediteraneană îmbietoare, castă şi provocatoare în acelaşi timp.

Versuri calde, ba chiar pasionale uneori, pe care şi le permite o femeie la punctul de maximă înflorire. Şi numai atunci! Apreciez şi melodicitatea versurilor, precum şi fantezia senzuală.

 

* Gabriela Apostol, Pe cerul gurii, Editura „LiterNet”, 2015.