POEZIE

Monica Rodica Iacob

Strada mea

Strada mea este plină de magazine second-hand

Există doar o librărie în colţ, o alimentară, un coafor şi un magazin de covoare,

În rest doar zdrenţe-zdrenţe-zdrenţe:

poşete vechi, pantofi uzaţi, eşarfe multicolore, jucării de pluş

scămoşate de joaca copiilor, fuste şifonate şi cămăşi subţiate

de atâtea spălări, curele crăpate,

Şi un uriaş miros greu-înţepător de stătut cu Dero şi dezinfectant care te

întâmpină şi persistă sufocant în încăperi.

Am intrat şi eu

Dintr-unul am cumpărat o poşetă la câţiva lei,

din altul o rochiţă la câţiva lei,

în altul o fustă la câţiva lei

din altul nişte bluze la câţiva lei,

în altul o eşarfă la câţiva bani, deoarece nu aveam 1 leu.

La magazinul de covoare trebuie să te ştergi pe picioare

chiar de la intrare, pe un covoraş maro sintetic,

acolo pe lângă covoare mai există şi perdele, nasturi,

panglici,

dar toate sunt nou-nouţe iar în magazin miroase a nou-nouţ.

La alimentară nu prea intră nimeni fiind prea scump,

Bine că mai există o librărie pe strada mea

chiar dacă sunt prea scumpe cărţile,

totuşi există la intrare o ladă din lemn, ca un butoi

unde sunt adunate o grămadă de cărţi la preţ redus,

chiar două la preţ de una

dar lumea nu se înghesuie doar câte unul-unul apoi

bate vântul...

însă la second-handuri se cumpără în draci

toţi ies cu plasele pline

parcă ar fi un parastas al sărăciei pe strada mea,

numită după poetul nepereche.

într-adevăr nu mai are pereche

parcă toate „secăndurile” din oraşul meu

s-au vorbit să se mute pe strada mea

numită Mihai Eminescu.

La coaforul de pe strada mea

merg să-mi aranjez părul

să-l vopsesc în ce culori vreau

ultima dată m-am hotărât să-l tund scurt,

deoarece am văzut la TV un anunţ că o asociaţie face meşe,

pentru femeile care au cancer

şi atunci pe loc m-am hotărât a doua zi să merg să-l donez,

Coafeza s-a mirat când i-am spus

încât era să scape piaptănul şi foarfecele din mână

apoi mi-a împletit părul într-o coadă lungă

l-a legat cu o gumiţă elastică roşie, ca la zarzavaturi să nu se desfacă

şi l-a tăiat,

dar n-a mai vorbit cu mine o vreme,

de obicei făceam conversaţie, adică bârfe de cartier,

La final mi-a spus că-mi stă bine

Apoi ne-am salutat şi am ieşit pe strada mea

unde mirosul gazelor de eşapament al maşinilor

se învăluie cu cel al second-handurilor,

încât bietul poet dacă trăia

ar fi căzut năuc de atâta parfum

Chiar în mijlocul străzii.