RESTITUIRI

Ion Mierluţiu
istoric literar, Arad

Aradul la an centenar

Scriitori români traduşi în publicaţiile maghiare din Arad

Traducătorii maghiari şi-au îndreptat atenţia spre opera scriitorilor români mai importanţi, dar şi spre cei despre care astăzi ştim prea puţin.

În 1924 apărea Antologia poeţilor români moderni la editura Gráfika. În acelaşi an în revista „Genius” din Arad se semnala importanţa acestei antologii. Au fost antologaţi poeţii: Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga, George Coşbuc, Nichifor Crainic, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Ion Pillat, Alexandru Vlahuţă, dar şi Mihai Beniuc, Maria Banuş, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Codreanu, Victor Eftimiu, Eugen Frunză, Al. T. Stamatiad, George Topârceanu şi mulţi alţii.

Vom continua, în ordine alfabetică, despre autorii traduşi.

Poeziile lui Vasile Alecsandri au fost traduse de: Gáldi László, Bardócz Árpád, Fekete Tivadar, Alexics György şi au apărut în revistele „Vasárnap”, „Alföld” şi în cotidienele „Erdélyi Helikon”, „Arad és vidéke” şi „Vörös Lobogo”. Cităm pe cele mai cunoscute: Ginta latină, Legenda Ciocârliei, Legenda Lăcrămioarei, Noaptea Sfântului Andrei, Pahod na sybir.

Tudor Arghezi a fost tradus de Szelér Ferencz şi Bárd Oszkár. Figurau, desigur, Cel ce gândeşte singur şi Testament. Anul 1957 este important în viaţa şi opera poetului, apare suita de poeme Cântarea omului, i se conferă Premiul de stat pentru poezie şi este ales deputat în Marea Adunare Naţională.

Gáldi László publica în revista „Vasárnap” un eseu dedicat lui George Bacovia cu un titlu ce sublinia specificitatea poeziei acestuia: Az ősz kőltője (Poetul toamnei).

Poet şi filozof deopotrivă, Lucian Blaga se impusese prin volumele Poemele luminii, În marea trecere, La curţile dorului ş.a. Nu a fost o sarcină uşoară pentru traducători cu atât mai mult cu cât „vocea” sa avea un timbru aparte. Au fost tălmăcite poeziile: Amurg de toamnă, Asfinţit marin, Dorul, Pan, Plugarii, Vreau să joc etc. Gáldi László, Kelemen Béla, Keresztury Sándor, Franyó Zoltán se numără printre traducători.

Aron Cotruş era în 1913 redactor la cunoscutul ziar „Românul” şi se stabilea la Arad între 1916-1929. Acum îi apar în revistele „Fekete Macska”, „Hirlap” şi „Vasárnap” poeziile: Eu pe tine te vreau, Minerul, N-am nici tată, n-am nici mamă şi Rănitul. Traducători: Fekete Tivadar şi Szemlér Ferencz.

Poeziile lui George Coşbuc au apărut în ziarele locale în traducerea lui Farkas Tibor în 1959. Tot el a scris articolul A parasztok kőltője (Poetul ţărănimii). Sintagma a fost folosită de Constantin Dobrogeanu- Gherea. Să fi cunoscut acest studiu traducătorul maghiar?

Când îi apar, traduse, câteva poezii, Nichifor Crainic era... „propovăduitorul unui ortodoxism care era mai puţin o doctrină cu adevărat mistică ci, mai mult, un tradiţionalism religios”. (Nicolae Manolescu, De la G. Bacovia la Emil Botta, Editura pentru literatură, 1960). Sub conducerea sa, revista „Gândirea” de la Cluj... „cunoaşte o orientare reacţionară” (Nicolae Manolescu, op. cit.). În ciuda celor pomenite apar, în traducere, poeziile: Copacul, Elegie, Excelsior şi Isus prin Grâu ; traducători Gáldi László şi Franyó Zoltán. Credem că s-a avut în vedere valoarea estetică a poeziilor lui Nichifor Crainic, dincolo de orientarea sa ideologică.

Cum era de aşteptat, poezia lui Eminescu a trezit un interes deosebit pentru traducătorii maghiari. În 1893 în revista „ Arad és Vidéke”, Pervu Mihály publica articolul Însemnări despre Eminescu. În anul morţii poetului a apărut un necrolog, iar un an mai târziu în revista „ Alfőld ” articolul Despre moartea lui Eminescu. Opera sa a fost studiată, poetul român fiind comparat cu Ady Endre, Madács sau Baudelaire. Societatea „La Fontaine” din Budapesta organiza simpozioane în care era evocată şi opera lui Eminescu.

Interesul pentru poetul român s-a manifestat şi într-un studiu al doctorului C. Vlad, Eminescu din punct de vedere psihologic asupra căruia atrăgea atenţia cititorilor maghiari Gáldi László. În 1890 Dux Ármin făcea o paralelă între poeziile lui Alecsandri şi Eminescu, iar în ziarul „Vörös Lobogó” din Arad, Farkas Lászlóné la 110 ani de la moartea poetului evoca figura emblematică a marelui dispărut.

Cea mai cuprinzătoare parte a creaţiei poetice a lui Eminescu a apărut la Cluj în 1934 în volumul Eminescu öszes költeményei. Traducătorul poeziilor a fost Kibedi Sándor iar prefaţa a aparţinut lui Györi Illés István.

În publicaţiile din „Arad Vasárnap”, „Arad ès vidéke”, „Vörös Lobogó”, „Aradi Hirlap” şi „Alföld” apar nenumărate poezii traduse de Gáldi László, Szemlér Ferencz, Pérvu Mihaly şi Kara Győző. Dintre acestea cităm pe cele mai cunoscute: Ce e amorul?, Ce te legeni..., Lacul, La steaua, Mai am un singur dor, Melancolie, O, rămâi, Somnoroase păsărele, Kamadeva, Scrisoarea I, Veneţia, Criticilor mei.

Ceea dintâi semnalare, în presa din Arad, a poeziei lui Octavian Goga, se făcea în 1912 (nr. 289 din 25 decembrie) în cunoscutul ziar „Românul”. Articolul era întitulat Un anacronism:Cultura naţională maghiară. Într-un interviu care i s-a luat lui Goga în 1934, publicat în „Aradi Köszlöny”, poetul afirma: „Nu simt duşmănie faţă de poporul maghiar, dimpotrivă, apreciez legăturile culturale româno-maghiare.”

Bitay Árpád şi Gáldi László aveau cuvinte de laudă pentru modul în care Goga tradusese drama lui Madács, Tragedia omului. Poezia Rugăciune şi alte poezii au apărut la Cluj în 1938 în traducerea lui Kibedi Sándor. Era cunoscută prietenia dintre Goga şi Ady. Toate acestea au înscris o pagină importantă în relaţiile culturale româno-maghiare.

Din creaţia lui Alexandru Macedonski a tradus Kara Győző poezia Templul bogăţiei în 1927, iar în ziarul Vörös Lobogó în 1959 a apărut, nesemnat, articolul În amintirea lui Alexandru Macedonski.

Szabó István, Fekete Tivadar, Szemlér Ferencz au tradus poeziile lui Ion Minulescu: Acelei care va veni, Celei care minte şi Trei lacrimi reci de călătoare.

Ion Pillat se bucură de atenţia lui Gáldi László şi Szemlér Ferencz care au tradus în 1929, 1930 şi 1940 poeziile: Elegie, Mreaja şi În vie.

Din creaţia poetică a lui Alexandru Vlahuţă nu putea lipsi traducerea cunoscutei sale poezii Unde ne sînt visătorii (traducător Gáldi László în revista „Vasárnap” în 1927) iar din proza sa, un fragment din România pitorească (traducători Jakab Ernő şi Beke György, în ziarul „Vörös Lobogó”).

S-au tradus fragmente din operele următorilor prozatori: Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Panait Istrati, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Victor Eftimiu, Costache Negruzzi, Alexandru Odobescu, Titus Popovici şi Zaharia Stancu.

Ion Luca Caragiale a stârnit interesul traducătorilor maghiari. Au fost traduse schiţele: Om cu noroc, Vizita, Urgent şi Statistică. Un fragment din cunoscuta comedie O scrisoare pierdută vedea lumina tiparului în ziarul „Vörös Lobogó” (traducător Nagy Elek în 1958).

Din creaţia lui Ion Creangă s-a tradus schiţa Ursul păcălit de vulpe (a apărut în revista „Vasárnap” în 1937, traducător Bitay Árpád). Se împlineau 100 de ani de la naşterea autorului, traducătorul aducea astfel un omagiu marelui humuleştean. În 1950 Sz. K. scria articolul Ion Creangă, primul scriitor popular român. În 1956 a fost scoasă o ediţie din opera lui Creangă, prefaţa era semnată de Oláh Tibor, traducători au fost Berde Mária, Kiss Jenő şi Vigh Károly.

Două din romanele lui Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor şi Răscoala au fost traduse fragmentar de Somogyi Imre şi au apărut în „Aradi Hirlap” şi „Vörös Lobogó”. Au mai apărut şi două schiţe Ghinionul şi Cadrilul.

Din proza lui Mihail Sadoveanu a fost tradus un fragment din Mitrea Cocor şi câteva schiţe: Cântecul amintirii, Luarea Griviţei, Moş Simion.

În revista „Vasárnap” în 1928 a apărut o schiţă a lui Ioan Slavici cu titlul Gogu şi Goguşor.

Fragmente din romanele lui Titus Popovici, Setea şi Străinul au apărut în ziarul „Vörös Lobogó” în 1960.

Traducătorii maghiari ai poeţilor şi prozatorilor români au lărgit sfera de cunoaştere a acestora în afara „graniţelor” limbii române.