POEZIE
Ioan T. Morar
poet, prozator, Bucureşti
Tratamentul cu nămol
Stau învelit în nămol
în staţiunea balneară
ca într-o antecameră a morţii
„cînd nu se vor mai naşte întrebări,
răspunsurile vor muri triste şi singure”
zice ea citînd ca din Paler
(sau Cohelo)
acoperindu-mi petele
rămase fără nămol
cu o pensulă pentru vopsit
ferestre şi uşi
„clinica noastră a salvat oameni
dar mulţi dintre ei deja s-au dus”
spune ea citînd din memorie
ca şi cînd ar fi fredonat o melodie
despre despărţiri definitive
despre gara pustie
despre cei care nu-s
Clinica are puteri limitate
deşi nămolul e din ce în ce mai bun
din ce în ce mai aproape
de ţărîna din care am fost făcuţi
„am îmbătrînit în toate oglinzile”
dar pentru întîlnirea cu tine
mi-am tatuat pe corp
un corp mai tînăr
A venit rîndul meu să fiu salvat
să mă spăl cu nămol
să fiu primit înapoi
ca o bucată de pămînt
care a rătăcit destul
în prea multe cetăţi
Stau învelit în nămol
şi prin tavanul clinicii
văd cerul
„fierbinte şi gol”
ţărînă vie trăind cu întrebări