POEZIE

Ioan T. Morar
poet, prozator, Bucureşti

Tratamentul cu nămol

Stau învelit în nămol

în staţiunea balneară

ca într-o antecameră a morţii

„cînd nu se vor mai naşte întrebări,

răspunsurile vor muri triste şi singure”

zice ea citînd ca din Paler

(sau Cohelo)

acoperindu-mi petele

rămase fără nămol

cu o pensulă pentru vopsit

ferestre şi uşi

„clinica noastră a salvat oameni

dar mulţi dintre ei deja s-au dus”

spune ea citînd din memorie

ca şi cînd ar fi fredonat o melodie

despre despărţiri definitive

despre gara pustie

despre cei care nu-s

Clinica are puteri limitate

deşi nămolul e din ce în ce mai bun

din ce în ce mai aproape

de ţărîna din care am fost făcuţi

„am îmbătrînit în toate oglinzile”

dar pentru întîlnirea cu tine

mi-am tatuat pe corp

un corp mai tînăr

A venit rîndul meu să fiu salvat

să mă spăl cu nămol

să fiu primit înapoi

ca o bucată de pămînt

care a rătăcit destul

în prea multe cetăţi

Stau învelit în nămol

şi prin tavanul clinicii

văd cerul

„fierbinte şi gol”

ţărînă vie trăind cu întrebări