POEZIE

Petru M. Haş
poet, Arad

septembrie

Nici nu ştiam ce ne-aşteaptă

spre finele după-amiezii.

Dar pe Eminescu,

colţ cu Episcopiei,

Înalt Prea Sfinţitul

tocmai ieşea lunecând

pe lângă ziduri

însoţit de vreo trei

în veşminte la fel de cernite.

Totul arăta frumos şi perfect aranjat

ca-ntr-un film.

Cam douăzeci de metri

mai încolo

doi lucrători cu drujbe

tăiau lemne.

Un automobil negru

deja demarase.

mortua vest

nu ştiu dacă ştiam

după cum nu ştiu nimic

despre ceea ce urmează să ştiu

habar n-am dacă din unele ca acestea

s-ar putea trage vreo concluzie

nici de asta nu mai sunt sigur

dacă ea a murit sau poate

mai trăieşte / după impresia

de care mă simt mereu urmărit

mai cu seamă în ultima vreme

fie cum vrea

de ne-om mai întâlni care cumva

înseamnă cu certitudine

că vom mai trăi

ş-om vedea

inspiraţie într-o după-amiază de martie

acum e vremea să dăm târcoale

arboretului

care va înfrunzi

pe urmă vin păsările despre care

se spune că fac muzică

împânzesc aerul cu cântece

se exprimă

care prin ciripit care prin triluri

aşa vine primăvara după iarna cea grea

şi pe urmă poetul acela

care a scris cu pana lui inspirată

zori de ziuă se revarsă

peste vesela natură

fişă de dicţionar

Între altele se spunea despre dumnealui

că nici n-ar fi existat.

Totuşi, s-a admis că

fiind englez

şi admirându-i în special

pe bufoni...

Ar fi scris chiar despre

băiatul unui rege,

unul Hamlet,

care mai-mai să devină ratat,

dacă, în cele din urmă,

într-o bună zi,

nu-i revenea şi lui,

ca din senin,

simţul umorului.

câte kg de univers

Câte kilograme de univers

poartă de colo până colo

picioarele unei muşte.

Acuma se plimbă pe suprafaţa

mărului

tăiat cu briceagul aseară.

S-o omori? Să n-o omori?

Nemernicule. Sadic ce eşti.

Când o să-ţi dea şi ţie prin cap

să faci ceva mai ca lumea?

Să prinzi uşor între degetele tale

o muscă de-asta de-a noastră,

despre care te-ntrebi

cam câte kg de univers etc.

şi cu smerenie tandră

să-i mângâi domol picioruşele.

dominus me cum

Am mers acolo şi-am zis: acuma, să

vedem, că nu mai am ce face. fac ce vreţi dumneavoastră.

putem plimba mortul? că mortul ăsta,

după cum se povesteşte,

mai trebuie şi dumnealui plimbat:

pe ploaie, pe ninsoare şi eventual

pe la soare...

dar să-i mai şi daţi câte ceva

să mănânce şi el un pic

şi să bea.

un pas pe Everest

domnul acela avea o nevastă frumoasă

şi un căţel isteţ

încât mă tot gândeam

când vor face şi dumnealor

o fetiţă

sau chiar un pas pe Everest

însă nimeni nu credea

apoi am văzut pe stradă

o femeie foarte frumoasă

care mi-a spus că una-alta

deşi tot ăla din primul vers

zicea oarece amuzant

cum că ura e curată

pierdere de vreme

dar asta pesemne

ar fi altă chestie

Depeşă

Dragă Doamnă,

află că am

repartiţie pentru Iad.

De ai cumva vreodată

drum pe acolo...

Poate întrebi

şi de mine.

distihul întristat

frumoasa mea cu părul mov

citea din Cartea lui Iov

era de prin Ninive

şi scria dulci misive

Sancti

Picioarele voastre sunt sfinte

Mâinile voastre sunt sfinte

Ochii voştri sunt sfinţi

Gura voastră e sfântă

Urechile voastre sunt sfinte

Şi toate celelalte organe ale voastre

despre care nici nu ştiaţi

în sfânta voastră ignoranţă

sunt sfinte.

Aşa că, fraţilor, nu vă neliniştiţi

şi nu carecumva să vă treacă prin cap

oarece tărăşenie.

Luaţi mai cu seamă aminte

că bubuiţi de sfinţenie.

* * *

femeile acestea

triste

sunt şi frumoase

şi baptiste

* * *

Dar mai este şi asta / o perioadă

cu adieri de nume şi oameni

care le-au purtat

şi ce-au făcut oamenii aceia

vine însă pe urmă

una lungă de tot

în care nici tu, nici numele tău

şi nici nimeni

nu ne va mai amăgi

cu vreo adiere.