RESTITUIRI
Horia Truţă
istoric, Arad
Arad. Antecamera României Mari*
La prima vedere, numele cărţii pare şocant, dar autorii Andrei Ando şi Mihaela Ozarchevici, jurnalişti pricepuţi, cunoscând impactul pe care-l poate avea un titlu asupra cititorilor, au schimbat în mod metaforic, atribuţia majoră acordată Aradului de Capitală politică a Marii Uniri. Această sintagmă folosită dealtfel până la saturaţie, a fost înlocuită inspirat cu cea de antecameră a României Mari. Deşi în sens industrial termenul desemnează o incintă de precombustie, unde se injectează şi omogenizează amestecul ce pune în mişcare motorul, formularea este de natură nu doar să şocheze ci mai ales să sublinieze rolul major pe care l-a îndeplinit Aradul, în demersurile istorice pentru întregirea ţării. Printre altele Aradul a fost desemnat ca loc unde să se desfăşoare tratativele Consiliului Naţional Român cu reprezentanţii guvernului maghiar, ca răspuns la ultimatumul curajos şi categoric exprimat de Alexandru Vaida în Parlamentul de la Budapesta. Drept urmare, îngrijoraţi de viitorul Ungariei, în dimineaţa zilei de 13 noiembrie 1918, a descins la Arad însuşi ministrul Oszkár Jászi, însoţit de o întreagă pleiadă de 28 fruntaşi ai noului, dar şi vechiului regim printre care se distingeau: Bokányi Dezső, şeful socialiştilor maghiari, savantul şovin detestat de români, dr. Apáthy István, profesor la Universitatea din Cluj, contele Teleki Arvéd şi alţi erudiţi dar şi oratori impulsivi gata să preia iniţiativa prin forţă. Profilul delegaţiei româneşti printre care se aflau Ştefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Ion Erdélyi, Ioan Flueraş, Eneas Grapini era al unor intelectuali cu studii academice solide, politicieni căliţi în disputele parlamentare sau confruntările sindicale, dedicaţi cauzei autodeterminării pe care o susţineau cu înflăcărare. Cum au decurs tratativele şi rezultatele la care s-a ajuns sunt principalele aspecte tratate în volum. Autorii reconstituie amănunţit cadrul întâlnirii, clădirile, locurile relevante ale celor două zile de discuţii, hotelurile şi cafenelele unde au tras şi socializat personajele implicate, a căror biografie este prezentată în detaliu. Principalele surse ale cărţii numite „ cronicarii celor mai intense zile” au fost cele şase ziare arădene ale vremii, cinci maghiare şi unul de limbă română, care relatând în interpretări şi tonalităţi diferite, radical sau moderat, au consacrat spaţii generoase întâlnirii bilaterale. De aceea, imensul merit al volumului este acela că oferă în premieră nu doar propunerile şi cuvântările susţinute cu argumente de către părţi, ci şi comentariile presei vremii prezentate în traducere integrală, alături de opinia publică şi părerile unor personalităţi ale vremii. Lucrarea acoperă un orizont politic plin de incertitudini, dezbărat de clişeele politicii oficiale şi de vechile complexe ideologice. Prin articole-manifest şi dezbateri paralele susţinute de ziarişti experimentaţi şi analişti politici, aici la Arad se cristalizau noi idei generate de evenimente ce se succedau cu repeziciune, situaţii urmărite deopotrivă de intelectualitatea română şi maghiară, fiecare cu specificul ei, format într-o lungă şi tulbure tradiţie.
Negocierile dintre cele două delegaţii s-au desfăşurat timp de două zile în sala mare a Palatului Comitatului, o clădire neoclasică de pe Bulevardul Revoluţiei nr. 81, construită în 1821. Tratativele au fost intense, dar în ciuda încărcăturii momentului s-au desfăşurat pe un ton temperat, lipsit de patimă. În numele guvernului maghiar, Oszkár Jászi a oferit mai multe variante de structuri şi politici care însă beneficiau de autonomie limitată de „umbrela” vechiului stat medieval multietnic ungar.
În final toate tezele fiind respinse, ministrul Oszkár Jászi a constatat cu amărăciune eşecul consfătuirii. O singură idee s-a dezvoltat cu claritate fiind exprimată limpede: desprinderea totală de Ungaria şi certitudinea Unirii. Acest lucru a determinat intensificarea lucrărilor pentru convocarea grabnică a Adunării Naţionale de la Alba Iulia.
Volumul reuşeşte cu brio să sublinieze şi mai mult contribuţia majoră a Aradului la Marea Unire, oferind totodată o generoasă incursiune în atmosfera acelor vremuri.
* Andrei Ando, Mihaela Ozarchevici, Arad . Antecamera României Mari, Editura Universităţii de Vest din Timişoara , 2018