BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
Zachary Schomburg este tatăl a 35 de copii, dintre care niciunul nu e vizibil. Sunt atât de micuţi că trăiesc în părul lui. Ei sunt cei care au scris aceste cărţi de poezie: The Man Suit (2007), Scary, No Scary (2009), FJORDS vol. I (2012) şi The Book of Joshua (2014) şi romanul Mammother (2017). Zachary Schomburg e o fetiţă. Zachary Schomburg e un vârcolac vorbăreţ şi editor la Octopus Books. Trăieşte în Portland.
Zachary Schomburg
Ce am găsit în pădure
1.
Am găsit un grup
de tăietori de lemne, bine
dichisiţi, defrişând
o mulţime de copaci.
Cu toţii cântau muzică de operă italiană.
Când l-am întrebat pe Carlos
ce fel de operă, mi-a spus
că dintr-a lui–
şi că făceam acum şi eu parte din ea.
Când l-am întrebat de ce italiană,
şi-a încordat muşchii
până când mânecile de la smoching
au plesnit. M-a îndesat
într-un copac şi tăietorii de lemne
au căzut în genunchi şi-au cântat.
2.
Am găsit un grup
de cântăreţi de operă
sădind copaci
în ei înşişi.
Purtau cu toţii flanelă roşie.
Când am privit înăuntrul
unuia dintre ei, am găsit
un ecosistem perfect funcţional,
păsări şi foc.
Când am privit înăuntrul altuia,
am găsit un cântăreţ de operă
şi mai mic, iar înăuntrul lui
un tăietor de lemne,
bine dichisit,
defrişând un copac.
Un laringe plin de cuvinte
Carlos: Poftim, ia acest laringe pe care l-am găsit în interiorul unui esofag de oaie moartă şi suflă în el. Dacă sufli corect, îţi dezvăluie secrete. Mie mi-a dezvăluit din ce e făcută luna, unde se ascunde soarele în timpul nopţii, ce se întâmplă în regatul de dincolo de deal, cum să deosebeşti iarba bună de iarba rea, cum să te integrezi în societate, povestea Fermierului şi a amantei lui, unde se duc şi ce fac ei atunci când ajung acolo.
Eu: (trag aer în piept şi suflu). Sunt pe moarte. Mi-e atât de frig fără lână şi mi-e frică.
Am împăturit acest poem într-un avion
În această dimineaţă m-am plimbat pe un câmp lângă aeroport şi m-am odihnit în zăpadă. Am privit cum norii se prefac în gheaţă. Avioanele decolau şi dispăreau în ceaţă. Altele apăreau când aterizau. M-am ridicat şi am făcut o pernă de zăpadă şi am desenat cu degetul un dreptunghi de mărimea unui pat dublu. Apoi am modelat zăpada într-o noptieră.
Acesta e dormitorul meu am zis. M-am întins pe pat şi am privit ore în şir avioanele.
Am nevoie de o sufragerie mi-am zis. Am făcut un scaun din zăpadă. Apoi am făcut un stativ pentru televizor, după care am făcut şi televizorul. Am făcut o bucătărie şi o baie.
Vântul a început să sufle năprasnic aşa că am construit ziduri şi un acoperiş, dar am lăsat loc pentru fereastră ca să pot privi avioanele. M-am întins în pat. Am stat pe scaun. Am încercat să gătesc.
Am nevoie de o femeie mi-am zis. Am început să fac o femeie din zăpadă lângă treptele din faţă ale casei. Mai întâi i-am făcut picioare perfecte – genunchiul stâng era uşor îndoit şi-l ascundea pe cel drept. Pur şi simplu ştia în ce poziţie să stea. I-am oferit o mini jupă şi şolduri de care să atârne. I-am încrucişat braţele puţin sub coşul pieptului. I-am dăruit ochi mari şi un breton lung. I-am dat numele Marlene. M-am prefăcut că mă întreabă cu ce mă ocup.
I-am răspuns: Sunt un mare arhitect. Priveşte şi tu ce-am construit în jur, pentru numele lui Dumnezeu. Dar nu mi-a mai zis nimic. Am auzit doar un avion rotindu-se pe cer.
Construiesc avioane. Marlene e făcută din zăpadă.
Camera Constelaţiilor
Mi-am pierdut paltonul şi pe Marlene într-un planetariu. Am lăsat paltonul la garderobă, apoi fiecare am intrat în camere diferite. Am mers într-o încăpere numită Camera Constelaţiilor.
Acolo, poţi privi mii de constelaţii ce încă n-au fost numite. Am dat nume multor constelaţii şi le-am notat în carneţel. Una am botezat-o Piramidele. Alteia i-am spus Bufniţa pentru că seamănă cu o bufniţă, cu stele scânteietoare în locul ochilor, cocoţată în copac, gata să prindă din zbor un şoarece. Alta am numit-o Şoricelul. Alteia i-am zis Pachetul cu Ţigări. Una din ţigări părea aprinsă, cu cea mai strălucitoare stea în vârf. Uneia i-am dat numele Puiul şi alteia Jgheab pentru hrănit Păsări. Pe una din preferatele mele am botezat-o Safari African. Conţine un elefant şi un bivol de apă. Mai era acolo şi o anaconda ce părea să înghită doi lei în timp ce se împerechează în ciuda faptului că sunt mâncaţi de vii. De asemenea, un hipopotam înghiţea un turist adolescent de sex masculin. Adolescentul avea un binoclu la gât, pantaloni scurţi kaki şi o ploscă.
O altă constelaţie am numit-o Marlene, după fata pe care am pierdut-o. În mare parte era despuiată, mai puţin şoldurile, acoperite cu paltonul pe care l-am pierdut. Sfârcurile ei uriaşe aprindeau bezna nopţii.
Prezentare & traducere:
Andrei Mocuţa