CONTACT

Vers din materia deşertăciunii

O irepresibilă melancolie, inflexiunile nostalgice după lumea pierdută a copilăriei, a locului originar, erotismul discret şi mai ales, un copleşitor sentiment al vulnerabilităţii fiinţei şi lucrurilor dau substanţă lirică poemelor lui Dan Drăgoi. Impactul conştiinţei cu dimensiunile universului, cu infinitatea timpului şi a spaţiului de dincolo de respiraţia vremelnică a lucrurilor şi întâmplărilor vieţii, starea indusă de alienare faţă de cotidian şi peisajul, reverberează la rându-le în stările interioare ale poetului, având ca fundal trecerea, intuiţia limitelor unui aici şi acum care, încetul cu încetul, nu se mai poate hrăni decât din seva amintirilor.

„De atunci, inima mea a rămas aninată/ în bătăile clopotului, în lacrimile tatei.” Spune autorul, fără să încerce să estompeze tensiunile interioare, ci, mai degrabă, face trimitere directă la percepţia realitaţii (a celei înconjurătoare ca şi a celei de construct originar). Erosul, prezent la fereastra zilei, în faţa căreia se opreşte cu prudenţă şi autointerogare teleologică, dar descinde în spaţiul eului în care imaginarul, ţine loc confesiunii. „Nu mai sunt tânăr./ Domnul mi-a albit părul.” Sau: „locuiesc în aceeaşi iluzie. Se va ivi iubirea ce mă-nalţă/ Din toată înnoptarea de acum?. M-au plâns cuvintele şi mă mai plâng. Plânsu-m-au iambii, prefăcuţi în scrum. De unde pot,prin vreme, să mai strâng/ Pierduta liră din pierdutul drum?”

O alt ă particularitate care ne atrage atenţia, este seninătatea versului. Poetul nu se ascunde după efecte sterile de text. Delicată şi, adesea, surprinzătoare în plan imagistic, sintatxa poemelor lui Dan Drăgoi define şte în întregul lor, o maturitate lesne de înţeles, în pragul căreia cititorul se va regăsi cu siguranţă.

Universul din care-şi construieşte discursul are o nebănuită consistenţă, dovedind că textul e mai mult decât o ţesătură de stări ale vieţii lăuntrice. PREZENTUL CONTINUU, probează că reîntoarcerea la consonanţa dintre sentiment şi liric nu numai că nu dăunează spiritului, ci îngăduie experienţe de stare. Acest fapt, conferă întregului volum o notă elevată de rafinament şi distincţie.

Ion Oprişor