BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
Rudy Roth (pseudonimul artistic al lui Eduard Rudolf Roth) este poet, jurnalist, grafician, care locuieşte în Palma de Mallorca (Spania). Născut în 1979 la Bucureşti, Rudy Roth este doctor în ştiinţe politice al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (2015) şi autor al unui număr impresionant de articole academice dedicate politicii externe a României, publicate în prestigioase jurnale de specialitate din ţară şi din străinătate. Este licenţiat al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul ASE Bucureşti, master în Relaţii Internaţionale (University of Kent, Marea Britanie) şi în Administraţie Publică Electronică (Universitatea din Bucureşti). Timp de 13 ani a fost jurnalist la Radio România, iar din 2016 este redactor-şef adjunct al publicaţiei lunare „Occidentul românesc”, ce apare în Spania, şi manager de proiect al revistei online „Leviathan”. Lucrările sale de grafică au ilustrat volumele de poezie Paşii profetului şi Lauda somnului de Lucian Blaga şi Ultimele noduri de Mircea Albulescu, apărute la Editura Ars Longa, Iaşi.
Neîncetat
Aş veni către tine, femeie,
Dacă nu mi-ar fi teamă
C-am să-ţi găsesc în priviri
Vreo răstălmăcire simplistă
A trecerii mele,
Printre înfiorările lumii.
Aş veni către tine, femeie,
Dac-aş şti cum să liniştesc
Acest demon al renunţării
Ce-mi stă ghemuit în suflet
Şi-mi tulbură, neîncetat, nopţile
Cu deliranta lui spaimă
De iubiri neîmpărtăşite.
(Palma de Mallorca, Spania – 24 februarie 2018)
Curând
Curând o să se crape de ziuă, iubito
Iar incoerenţa anemică a răsăritului
O să ni se târască pe piele,
Sfâşiindu-ne contururile viselor
Cu ghearele-i de lumină lichefiată.
Aşa că îmbrăţişează-mă acum,
Înainte ca această ultimă dimineaţă
Să ia forma unui recviem oniric
Şi înainte ca eurile noastre
Să fie restituite singurătăţii.
(Palma de Mallorca, Spania – 15 octombrie 2017)
Oarecum
Oarecum haşurat pe un cer compromis
Şi spoit în cenuşa unui vis arbitrar,
Am cosit curcubee într-un spaţiu închis,
Transformând răsăritul într-un rug funerar.
Oarecum prea departe, să mă-nvălui în tine,
Şi captiv în cuvântul unui vechi legământ,
Am pictat infinitul în culori bizantine
Şi în tuşe de aripi, nituite-n pământ.
Însă azi, simt că vreau să te port iar în mine
Chiar de pleoapele sorţii sunt mânjite de scrum,
Chiar de tâlcul iubirii s-a pierdut şi în tine,
Chiar de buzele tale m-au uitat, oarecum.
(Timişoara, România – 6 octombrie 2010)
Pentru
Pentru că mâna lui Dumnezeu
M-a smuls coapsei pământului,
Amprenta de lut a atingerii tale
Mi-a fost mereu una cu sensul iubirii.
Şi pentru că la Facerea Lumii,
Clopote de ţărână mi-au vestit începutul,
Ecoul lipsit de vlagă
Ce ţi-a tivit neputinţa
Mi-a fost mereu
Una cu Întâia Chemare.
Astăzi însă, când visul tău
E doar un ornament oarecare
Pe altarul cioplit al ereziilor mele,
Mă lepăd prin tine
De toate picăturile de ploaie strâmbă
Care mi-au mohorât însingurările.
(Palma de Mallorca, Spania – 18 mai 2013)
Peste
Cad aşchii de lut peste visele mele,
Când sensul mi-l caut departe de tine,
Mă-nvârte iubirea, ca-n jocuri de iele,
De-mi port nepăsarea peste alte destine.
Te simt ca pe-o sete de ploi inutile,
Ce-nşiră doar lacrimi, umezite-n iluzii,
Hai, vinde-mi iubire, prin şoapte abile,
Să-mi mântui destinul de-atâtea confuzii.
Dezleagă-mi tăcerea de mânerele sorţii,
Să pot să te caut, în zadar, pe pământ,
Să uit să te uit şi să uit că de altfel,
Tu eşti doar tăcere, iar eu nu mai sunt.
(Bucureşti, România – 2 aprilie 2007)
Încă
Tu încă îmi eşti îndoială şi sete,
Şi viul mi-l porţi în al tău necuprins,
Femeie de humă şi tăceri violete,
Mă doare dorinţa de-al tău Paradis.
Cuprinde-mi tăcerea şi-nchide-mă-n tine,
Ca-n noaptea din urmă să mă ai la-ndemână,
Fii una cu timpul, fii una cu mine,
Hai Raiul să-l naştem, tu şi eu, împreună.
Învăluie-mi eul, cu gesturi precise
Şi fii al meu da într-o lume de nu,
Femeie de lacrimi şi magnolii proscrise,
Botează-mi nonsensul în Iordanul lui tu.
(Timişoara, România – 8 martie 2011)