logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

POEZIE

 

Constantin Butunoi
poet, Arad

 

 

 

tronează prin ţinută

 

 

umorul tot mai contondent

îl face temut

dar

nu-l întrece

pe cel care

când te laudă pare că te înjură

când te apără te înspăimântă

urmează cel care iubeşte istoria

în aşa măsură

încât toate personalităţile sunt pozitive

nimeni n-a trădat pe nimeni

nimeni n-a omorât pe nimeni

tipul săritor

care face ordine pe masă

împreună cu ospătăriţa

e bun ca pita caldă

cum e şi cel care ne aduce veşti

din lumea specială a drumului de fier

mai apare în peisaj cel cu apucături de geniu

reclamând veşnic nevoia de votcă

în chip de rara avis nişte vestale

când sosesc se aprinde discuţia

totul devine foc şi pară

nu scapă nici literatura

pentru cei care nu au ghicit

sunt prietenii mei de pe terasa

unde aşteptăm cu răbdare

sentinţa istoriei

 

 

 

femeia de la etajul zece

 

 

despre care se spune

că a îmbătrânit frumos

are comportări ciudate

de când soţul ei a decedat

zilnic

dacă nu duminica cu siguranţă

merge la cimitir

şi se consfătuieşte cu cel dispărut

fata lor a plecat în germania

de cinci ani n-a dat nici un semn

germania e departe

nu se încumetă la aşa drum

ce să facă?

cheltuielile de întreţinere au crescut

nu-i ajung banii pentru medicamente

ce să facă?

umblă hoţii peste tot

singură fiind îi este teamă

ce să facă?

mai spală crucea

udă florile de pe mormânt

smulge buruienele

apoi începe iar consfătuirea

doctorul i-a spus

după cât reumatism are

neapărat trebuie să meargă la băi

cum n-are bani

ce să facă?

îi povesteşte despre necazurile vecinilor

despre răutăţile lor

ca de obicei îl întreabă

ce să facă?

dispărutul nu răspunde

deocamdată

are răbdare

îl ştie priceput

când va ajunge dincolo

cu siguranţă

îi va oferi soluţiile necesare

plină de încredere

mai spală o dată crucea

după care îi dă lustru

 

 

 

îngrijorare

 

 

îngrijorarea îmi dă târcoale

de când prietenii mei

plănuiesc să facă revoluţie

opoziţia mea n-are succes

o ţin una întruna revoluţie revoluţie

revoluţiile sunt fapte de căpătâi

zgâlţâie societatea din temelii

cer multe sacrificii şi

nu ştiu dacă voi sunteţi în stare

o fi printre voi

un cromwell un robespierre un lenin

şi nu l-am văzut

deocamdată nu sunt decişi

problema direcţiei stânga sau dreapta

îi pune în dificultate

i-a împărţit în două tabere

cum să aleagă între două râuri

unul cu apa liniştită şi constantă

să poată înota toţi în siguranţă

care ar fi stânga

celălalt cu apă năvalnică şi debit imprevizibil

în care să înoate numai cei care au colac de salvare

care ar fi dreapta

pentru că aşa văd ei revoluţia un râu

care să ducă pe apa sâmbetei toate relele

apoi să curgă numai lapte şi miere

 

 

 

bătrânii petrec pe terasă

 

 

bătrânii poetului vişa

stau la fereastră

după perdele

să vadă cum se întorc tinerii

beţi de la cârciumă

ai mei petrec pe terasă

cu berea în faţă îşi amintesc

cum se întorceau beţi de la cârciumă

şi nu-i pândea nimeni de după fereastră

să vadă cum îi înhăţa poliţia

pentru tulburarea ordinii publice

tinerii îi încurajează

trimit chelneriţele cu fuste scurte

şi pline de zâmbete

să le umple masa cu halbe

nu trebuie să le fie teamă

dacă doamne fereşte se întâmplă ceva

ei sunt primii

care îi vor scoate de sub roţile tramvaiului

 

 

 

mătuşa

 

 

mătuşa despre care se crede

după cât fusese de rea

că numai în iad putea să ajungă

noaptea

cu faţa ei

brăzdată de toate râurile pământului

sprijinită pe ultimul dinte rămas în gură

mă invită să iau loc

la o masă plină de bunătăţi

din care nu lipseşte plăcintă cu brânză

plăcinta copilăriei mele în care mama era neîntrecută

când se termina cu lacrimi în ochi lingeam degetele

îmi face tot felul de promisiuni

mă asigură că nu-i nevoie să îmi mai fac griji

îmi va lăsa toată averea moştenire

numai să nu-i ies din cuvânt

ştiind ce urmăreşte mă apucă groaza

spaima care pune stăpânire pe mine

nu mă părăseşte nici când mă trezesc

a doua zi când sosesc indispus pe terasă

mai în glumă mai în serios

mi-se aruncă întrebarea

ce iar nu ţi-a dat pace mătuşa

nonşalanţa fiind permisă

numai eu am o mătuşă în iad