POEZIE

Constantin Novăcescu
poet, Timişoara

numirea


să numeşti
să cauţi mereu numele de sub nume
în splendoarea lucrului
să culegi numere şi litere
spre inima cuvântului

adulmecând umbre să vezi
imaginea lumii
ţesătura sa inefabilă



precum


precum lumina trezind orizonturi
precum ofrandele din poarta templului
cuvântul încă nerostit
ar putea deschide calea
numind



sufletul


şi-a pierdut aripile
sufletul
coborând în lume
ca o imagine cutremurată
în oglinda unui izvor
ca o scânteie desprinsă din rugul aprins
deasupra-i ocrotitoare
pleoapa uriaşă de înger



pragul porţilor de fildeş


el pregăteşte locul
cu pietre ierburi rădăcini arome şi însemne sacre
el pregăteşte numele
din papirusul magic
el vede pneuma
foc şi lumină inefabilă
răspândind în lumea de jos
muzica sferelor
– teurgul în divinaţie –



oglinzile


să cauţi jocul fantasmelor dintre oglinzi
pierderea umbrelor
între lumi răsfăţul ochiului
întors spre sine

aşezarea miezului în lucruri
e drum fără nume
în ţesătură aspră a entropiei

 

îngerul


măcar o clipă să umbrească
uriaşe oglinzi
leneşe în uitare
ca un sfredel ar străpunge locul
ca o mantie sfielnică
dezvăluind
abur desăvârşit din eter

la orizontul atâtor oglinzi
ar putea fi El



miraj


atâtea lumi se-ntretaie în vidul transparent
ca şi cum aş pătrunde-n
mai multe orizonturi

nici clopotul cerului spart în nisiparniţă
nici umbrele apelor purificatoare
nici virtuţile focului
nu sunt de ajuns
mirajul pustiei stăpâneşte amurgul



teurgie


priveşte-l pe acela ce se grăbeşte
spre foc
ascultă invocaţii din cărţile ascunse timpului
mângâie ofrandele
– imagini simbol ce leagă şi dezleagă –
înalţă litanii spre lumina subtilă
din sanctuar
pătrunde în epoptie teurgul



punctul


din vârful cerului
pulsând în sine
punctul fără de margini
mângâie blând
oglinzile mate-ale lumii de jos

– se naşte multiplul –