POEZIE

Viorel Mureşan
poet, Surduc, Sălaj

Poezia


ca dintr-o superstiţie scriu poezii
numai cu creionul
ştiind că solzii grafitului
au înmugurit şi au crescut
pe fundul oceanelor

cine şi-ar putea închipui vreodată
o colonie de cucuvele
cum urcă pe coşul vulcanului

în jurul mâinii mele când scriu
se strânge ţipătul lor



Vizitatorii


din umbra grădinii
dintre pietre m-am rupt
pentru tine

acolo
morţii veneau pe furiş
să taie bujorii

auzindu-le paşii
eu m-am oprit din
cules margarete

niciodată
n-au plecat de la noi
cu mâna goală



Ziduri


rupţi pe la colţuri
de aceeaşi mână de fată
care în casă la noi
coase laolaltă noapte şi zi
pereţii
adăpostindu-ne
îşi fac semne
din ferestre cât un ochi de păianjen

de pe o bancă din parc bag de seamă
că ei sunt
palma mea dreaptă
şi palma mea stângă
ochii mei
coastele mele
numele şi prenumele meu



Pescari în cascadă


am venit
să aşezăm fiecare câte o umbră
lângă perete

un suflet ţinând în mână o sabie ascuţită
trece printr-o fereastră

dar
ca să poţi descrie singurătatea unui brăduţ de crăciun
într-un azil de bătrâni
e nevoie numai de câteva trestii
de orăcăitul broaştelor
şi de un lac
pe care să-l priveşti îngheţând
până la fund



Statuie


un mort se ridică-n picioare
dintre două zile luminoase
de vară



Suprafaţa aspră a nopţii


peste o greşeală gramaticală scăpată de daltă
pe piatra dreptunghiulară
copiii pun primăvara zambile şi toporaşi

ne-am putea chiar şi noi arăta
în acest rece dreptunghi
purtându-ne încet mâna
de la o stea la alta
pe suprafaţa aspră a nopţii



Lucrătorul viei


mă frământ zi şi noapte cum
aş putea fi eu acel pictor
care îşi acoperea pânzele cu ciorchini de struguri
de veneau la ei păsările înfometate
să-i ciugulească

de bună seamă le păcălea
ca pe urmă să se hrănească din carnea lor

voi
fraţii mei
cititori:

„Dacă vreţi să vă pictez îngeri
arătaţi-mi-i”



Poarta


prin ochiurile plasei de sârmă
dintr-o grădină
mă urmăreşte cu privirea un câine

ochii lui goi
se rostogolesc
printre ridurile de pe faţa mea

urechile
două drapele flutură
pe acoperişul
unde intri pentru o rugăciune
unde se trânteşte o poartă



Groapa din manuscris


vom acoperi oglinzile mai întâi
să rămână orbi cei patru pereţi

femeia care a pus bulbi în pământ
îşi spală mâinile albe ca petala de măr

urcarea sacadată pe scări
pare o tuse repetată în săli de lectură

degetele mele te caută
cum se rotesc porumbeii deasupra unui incendiu

viermii au ros soarele
coaja lui
se sparge în iarbă



Naiuri


umbra cuţitului pentru pâine
îmi taie calendarul de pe perete
în două naiuri identice

unul
cu toate gurile de fluier deschise
spre cer

altul
din care cântecul picură
pe un burete de spălat vase