Poezie

Remus-Valeriu Giorgioni

Corăbii pe mare
şi o ARCĂ mare pe cer

„Târziu am văzut corăbii pe cer.
O, numai acolo e pace.”
(Vasile Dan, Corăbii pe cer)

Mişcările mării
sau Istoria apocrifă a unui val

Pe mare nu adia la vremea aceea nici un firicel de vânt, tot întinsul de jur-împrejur nefiind tulburat nici de cea mai neînsemnată încreţitură…
(Vă dau pacea Mea ca o mare – liniştea
ca un ocean… iar când pronunți cuvântul „ocean”
vezi în faţă ceva ca un ceaun uriaş, ceaun cu meduze astrale, caracatiţi de ametist:
covata cu stele... Şi vă dau
Viaţa Mea ca un râu… râu de munte clocotitor!)

… Valuri mari mânate de hulă veneau în serii spumante şi ascendente spre ţărm ca o turmă de oi rostogolită de pe culmi în prăpăstii șovăind o clipă în faţa malului parcă intimidate de înălţimea şi duritatea lui... Prăvălite la vale zdrobite de el în cădere cu crestele lor clocotind devenite vârtejuri de spume ca să se prăbuşească deodată din nou rând pe rând - sau şir după şir - asupra ţărmului de la un capăt la altul ca nişte piese de domino rezemate una de alta în echilibru fragil... herghelie de cai la asalt
(ni se spune aici
chiar istoria apocrifă
a unui val:)

... Aceasta e marea. la mal
Lebădă-cal
      Lebădă-cal
            Lebădă-cal

(Newport Beach, California: Corona del Mar; 16 sept. 2019)

Cum marea...

Cum marea-i mai mult
decât înmulţirile ei de talazuri
strivite zilnic de mal (ele se varsă, iată
-n bulboane şi iezere/iazuri) -
o bibliotecă de sare îmbrobonită
... Decât corăbii şi vase, navele toate
cu ale lor căpitani -
tot aşa viaţa omului e mai mult
mult mai mult decât suma de zile şi ani

(Un singur om de pe terra... semnele
trecerii lui prin viaţă
 - un fulger pe cer -
sunt ca urma navei pe mare,
urma şarpelui pe o stâncă
marină - acolo
unde marea e cea mai adâncă)

Lumea însăşi: o cursă de şoareci, un clopot
de sticlă
sub care vezi înflorind „visul chimeric”...
Generaţie de cobai glorioşi, insectar; sau cutia
colecţionarului de gândaci



Porţile mării, sau Casa
Poetului Tragic


Zilnic pătrund în mări şi oceane
Pe porţile lor bărci şi corăbii
Ca pe o porta aurea în Spaţiu; ele pătrund adânc…
O mare înverşunare simte acum Marea Nostrum
La vederea uscatului (pentru ea
O corabie mare-i doar forma
- Formă-fărâmă din uscatul lemnos, de aceea
O joacă pe rulmenţii ei verticali ca pe-un cal de lemn
Cal troian... luminos şi astral)

În desele mele peripluri am ancorat
Într-o zi tocmai în Poseidonia,
Reşedinţa
Lui Neptun şi-a Amfitritei...
Pătruns în cetate prin Poarta Sirenei, descoperii
Pe Strada Termelor casa Poetului Tragic
Marea era şi ea imensă şi tragică       luminoasă

Jucându-se cu oamenii plutitori pe câte-o coajă
De nucă de-a şoarecele şi pisica (şoarecele de apă şi o pisică
De sânge
Setoasă):
Am întâlnit în viaţă femei-caracatiţe
Şi mări casnice/caste şi potolite; femei tandre
Cât şi mări îndrăcite