POEZIE

Emilian Iachimovski
poet

***
Când ora 8 se așeza în palma lui
ca un mic infinit, era timpul doar
o apă nemișcată de nicio vâslă pân’atunci,
ca fumul de tăcere pe o apă,
într-un triunghi dreptunghic numit
Max Emilian Iachimovski.
Dacă Iachimovski era ipotenuza,
poate că Max la pătrat plus Emilian
la pătrat, făceau acea beție
a dulceții de a visa aerul
de pe foaia de hârtie.

Un nor nu pierea niciodată cu totul,
mai rămânea ceva ca un suflet de apă,
și micile vietăți ale Orașului
mai vedeau boarea albastră ca o lumină
în mierea oarbă de vară indiană,
când toți trăgeau în piept aerul nopții,
ca niște seringi înfipte în vena întunericului.
Protocol de aducere-aminte:

Fie, M.E.I. ,   un   △   oarecare ...