RESTITUIRI

Ionel Costin
eseist

Însemnări despre Jurnalul lui Mihail Sebastian[1]

În spriritul și obiceiul vremii, scriitori din diferite generații au scris, au ținut jurnale, iar unul dintre aceștia a fost Mihail Sebastian.

Pe numele său la naștere, Iosif Mendel Hechter, romancier, dramaturg, publicist, cadru didactic universitar, om de litere cu o operă remarcabilă, acesta rămâne în atenția publicului prin creațiile sale literare. Piesele sale Steaua fără nume, Jocul de-a vacanța, Ultima oră sunt puse în scenă și se bucură de apreciere.

Jurnalul său intim, ținut între anii 1935-1944 între copertele a nouă caiete, a fost publicat postum, abia în 1996, „întreg, nealterat, cât mai aproape de spiritul și intențiile celui care l-a creat” (p. 5), după cum aflăm din prefața volumului.

Însemnările scrise cuprind evenimente din viața lui Mihail Sebastian, relatări de familie, trăiri sentimentale, momente de creație a romanelor și pieselor de teatru, întâlniri, convorbiri, dileme, drama populației evreiești, efecte ale discriminării din acei ani.

În Jurnal autorul scrie despre legăturile cu mediul intelectual, discuții amicale sau temperamentale, „relațiile cu prieteni apropiați: Mircea Eliade, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Petru Comarnescu, Eugen Ionescu, Antoine Bibescu, Radu Cioculescu, C. Vișoianu, Teodorescu-Braniște – și a celor din lumea teatrală bucureșteană” (p. 8).

În fața unor opțiuni totalitare sau colectiviste, Mihail Sebastian, mărturisește că se află la mijloc, fără a susține pozițiile ideologice ale extremei drepte sau extremei stângi.

De la prima filă, marți 12 februarie 1935, ora 10 seara, și până la ultimele însemnări, duminică 31 decembrie 1944, jurnalul se prezintă ca un document de valoare al literaturii române, de istorie culturală și politică din perioada interbelică și din timpul celui de-al doilea război mondial.

În caietele autorului, descoperim un Mihail Sebastian sensibil la muzică, cu radioul deschis la Praga, Stuttgard, Lyon, Varșovia, Berlin, unde ascultă, Bach, Mozart, Handel, Ravel. Duminică, 28 martie 1837 scrie: „Vineri seara de la Leipzig, Matthäus Passion. Mă temeam că va trece primăvara fără s-o ascult. Aș fi fost neconsolat” (p. 121).

În multe dintre filele jurnalului, mărturisește iubirea față de una dintre frumusețile Bucureștiului de altă dată, Leny Caler. Actriță cunoscută și cântăreață de muzică ușoară, de succes, Leny Caler se pare că a ispirat pe Mihail Sebastian, care a scris piesa Jocul de-a vacanța, special pentru ea.

Viața sentimentală este prezentă în Jurnal: iubiri pasionale sau dragoste romantică, amor de o noapte, vise și relații neîmplinite, prietenii nevinovate, nostalgii nelămurite, pasiuni trecătoare.

Întâlnirile, dejunurile cu prieteni și cunoscuți, colegi precum Perpessicius, Jacques Lassaigne, Păstorel Teodoreanu, Jean Alexandru Steriadi, Vladimir Streinu sau Octav Șuluțiu în restaurantele și terasele bucureștene de odinioară, Capșa, Continental, Corso, Gambrinus, Athene Palace, sunt amintite în Jurnal.

Sunt menționate de asemenea problemele evreilor în acea perioadă tulbure, cu expropieri, case devastate, deportări, lagăre, batalioane de lucrători, asasinate.

Mihail Sebastian colaborează la ziarele și revistele vremii. În anul 1936 este redactor la Revista Fundațiilor Regale (publicație lunară de literatură, artă și cultură, apărută în perioada 1934-1947), post pe care îl deține până în anul 1940. „Numirea la Fundație a venit când nu o mai așteptam. Câteva zile nici nu mi-a venit să cred” (p. 70).

Multe dintre creațiile literare ale lui Mihail Sebastian au fost scrise la Sinaia, Breaza, Predeal, unde autorul are parte de nopți magice, „luna în fața balconului meu” (p. 71), când muza se arată deseori pe cerul din luna lui prier sau apare fantomatic în zarea tomnatică. Cu gândul la actrița Leny Caler, scrie scenă după scenă, piesa Jocul de-a vacanta. Premiera piesei are loc, sâmbătă 17 septembrie 1938, cu actorii Leny Caler, George Vraca, Mișu Fotino, V. Maximilian și are parte de un mare succes și o atmosferă caldă.

Zbaterile și trăirile autorului în timp ce scrie romanul Accidentul, îndoieli asupra unor pagini sunt prezente de asemeni în caietele cu însemnări. „A te întrerupe 5 zile din scris nu înseamnă numai să pierzi 5 zile de lucru. E ceva mai grav. Pierzi tonul just, te îndepărtezi de oamenii tăi, tu nu-i mai regăsești, ei nu te mai cunosc” (p. 242).

Piesele scrise de Mihail Sebastian trăiesc prin farmecul dialogului pe care publicul îl gustă și apreciază. Autorul aduce pe scenă poezie, visare și sensibilitate, după cum reiese din notițele din Jurnal.

Perioada cât a fost concentrat la Mogoșoaia în timpul celui de-al doilea război mondial, compania a 11-a, Regimentul 21 infanterie, unde face instrucție, tragere cu pușca mitralieră, exerciții de noapte, gardă, este trecută în caietele cu amintiri. „7 ore de gardă – 7 ore de singurătate. Fără o carte în mână, fără hârtie de scris, fără dreptul de a fuma, fără putința de a ședea jos” ( p. 210).

Citim și despre situația politică din acea perioadă, despre numiri și căderi de guverne, degringolada administativă și pierderi de teritorii, despre oamenii politici ai vremii, despre amurgul democrației și instalarea dictaturii în România. Dictatura personală carlistă și cea antonesciană.

Bucuria reîntâlnirii cu muntele, locuri unde Mihail Sebastian a scris o parte din opera sa, sunt ultimele însemnări în Jurnal 1935-1944. „Bucegii, revăzuți după atâta vreme, mă emoționează. O lumină albă, clară dădea relief peisajului de iarnă…”( p. 575).

Mihail Sebastian a murit la doar 38 de ani, în urma unui accident de mașină, pe Bulevardul Regina Maria, la data de 29 mai 1945.

[1] Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Editura Humanitas, București, 1996, 590 p.