POEZIE

Pașcu Balaci
poet

Din Sonetele Oradiei

Meridianul Zero din Oradea
 
Fost-a Oradea noastră centrul Lumii:
Aici se despărțea Estul de Vest,
Când un astronom cu vis măreț, celest
Trasat-a-n Urbe pe obrazul humii
 
Meridianul Zero sub albeața brumii.
Tabula Varadiensis fost-au test
Pentru navigatori cu palimpsest
Să treacă-oceanul sub bătaia spumii.
 
De-atunci eclipsele de Soare, Lună
Fost-au prezise cu exactitate,
Tăiș între adevăruri și minciună.
 
Linia savantă din Cetate,
Cârmacilor era soare și lună
În drumul lor spre țări îndepărtate.^[1]
 

Evlia Çelebi despre Oradea

Cetatea Oradea are-un șanț cât marea
Și apa nu îngheață că-i termală
Și turcii plâng pașală cu pașală
Că vine foamea, frigul, strâmtorarea.
 
Dar într-o bună zi veni trădarea
Sub chipul de muiere preabanală;
Neștiind de Dumnezeu și de morală
Păgânilor le-a zis: Vă dau salvarea!
 
 I-a dus unde-i ascunsă o ecluză
A apei și au ridicat-o-n sus;
Maghiara oaste a rămas mofluză
Treizeci de mii de oameni turcii au răpus
Femeia trădătoare avu o scuză
Să-l scape pe-al ei fiu în temniți dus.^[2]


Palatul baroc cu treisuteșaizecișicinci de ferestre
 
Treisuteșaizecișicinci ferestre
Are aici-un-nalt Palat Baroc,
La fiecare zi din an schimbă-un cojoc,
Când orga este prima-ntre orchestre.
 
Regi călărind pe iepele-n buiestre
Și-au spus că Oradea-i un sfânt loc
Și cripte au căutat pentru soroc
Sub a cornișelor înalte creste.
 
Un stil baroc austriac târziu,
O copie-a cetății Belvedere,
Un cour d΄honneur pe care toți o știu,
 
Grădină englezească spre ședere,
Șirul Canonicilor lung, pustiu,
Statui de regi, episcopi în tăcere...^[3]
 

^[1] În secolul al XV-lea, astronomul si matematicianul austriac Georg von Peuerbach își făcea cercetările as­­tronomice la Oradea unde a și construit primul observator astronomic din România și printre pri­mele din Europa. Astronomul a stabilit meridianul ZERO (adică linia imaginară care desparte emisfera estică de cea vestică din locul unde se întinde azi cartierul Cantemir din Oradea). Meridianul de la Oradea era punctul fix la care se raporta astronomul în calcularea eclipselor solare și lunare. Meridianul ZERO a funcționat aici până în 1667, iar tabelele varadiene  au fost folosite de mari navigatori ai lumii. În anul 1504 tabelele de la Varadinum au fost folosite de Cristofor Columb pentru a convinge băștinașii din Jamaica să-i dea alimente necesare echipajului său, prezicând eclipsa de lună din 29 februarie 1504. Amerigo Vespucci, de la numele că­ruia și-a luat America numele, a amintit în Memoriile sale că a folosit Tabula Varadiensis, în măsurarea longitudinii Ace­­leași tabele de la Oradea au stat la baza cercetărilor sa­vanților Tycho Brahe și Johannes Kepler pentru a stabili legile mișcării planetelor. Ulterior, meridianul ZERO de la Oradea a fost mutat la Nürnberg, apoi la Paris și în cele din urmă la Greenwich lângă Londra în anul 1851 unde se află și în pre­zent.

^[2] Evlia Çelebi (n. 25 martie 1611, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 1682, Cairo, Imperiul Otoman) a fost un istoric, geo­graf, scriitor și unul din cei mai cunoscuți călători otomani, care a colindat timp de 40 de ani teritoriile Imperiului Otoman și regiunile vecine. Născut în 1611 la Istanbul, fiul unui bijutier al Curții otomane, a avut parte de o educație excelentă. La început călătorea prin Istanbul și lua notițe despre clădiri, piețe, obiceiuri și cultură. În 1640 începe să călătorească și în afara orașului. Pentru aproape 40 de ani va străbate în lung și-n lat teritoriile Imperiului, observând, descriind și scriind notițe despre diverse popoare, culturi și obiceiuri locale. Din colecția de notițe adunate de Çelebi a fost publicată o lucrare în 10 volume intitulată Cartea călătoriilor (Seyahatname), în care descrie ținuturile Imperiului Otoman. Deși multe din des­crierile sale erau scrise într-o manieră puțin exagerată, cartea a devenit un ghid foarte util al culturii și stilului de viață din Imperiul Otoman al secolului XVII și o sursă inestimabilă de informații istorice, arheologice, etnografice și geografice. În 1660 Celebi vizitează Banatul și poposește la Timișoara, despre care scrie în Cartea călătoriilor că avea peste 36.000 de locuitori care locuiau în 10 suburbii din jurul cetății. Aceasta avea la rândul ei o garnizoană de 10.000 de soldați. Despre ce­tate Celebi scrie că avea în interiorul for­tificațiilor 1200 de case, peste 400 de magazine, 4 băi publice, 7 școli, 3 restaurante și 3 ate­­liere de confecții. Evliya Çelebi a mai vizitat, de asemenea, orașele transilvănene Turda, Beiuș și Cluj.

^[3] Palatul baroc face parte dîntr-unul dintre cele mai ample com­plexe arhitectonice în stil baroc din sud-estul Europei și cel mai extins complex arhi­tectural de acest gen din România, pre­­țuit și sus­ținut de Maria Tereza a Austriei. Aici se poate vizita Catedrala Romano-Catolică - printre cele mai frumoase și impunătoare clădiri în stil baroc din oraș.Construcția Com­ple­xului Baroc începe și se încheie cu Șirul Canonicilor, în pe­­­­rioada 1750-1875. Palatul este primul finalizat, în 1777, iar în 1779 este finalizată Catedrala Romano-Catolică, sfințită în 1780. Palatul, opera arhitectului vienez Franz Anton Hillebrandt, a fost construit în stil baroc austriac târziu şi s-a dorit a fi o copie mai mică a Palatului Belvedere din Viena. În 1773, Palatul a fost afectat de un incendiu, dar este reconstruit după planurile inițiale, fiind finalizat în anul 1777.În Catedrală sunt organizate periodic evenimente culturale, de la expoziții la concerte de muzică clasică. Grădina Palatului Episcopal Romano-Catolic din Oradea a luat ființă la inițiativa episcopului Pál Forgách (1747–1757), care a demarat lucrările de construcție a celei mai impozante catedrale baroce din Bazinul Carpatic. La această catedrală s-a adăugat reședința episcopală mo­numentală ridicată prin grija episcopului Adam Patachich (1759–1776).În urma renovării recente a grădinii complexului baroc s-a revenit la con­figurația aproape inițială a terenului, redându-se atmosfera peisagistică a începutului de secol XX. În spațiul din fața palatului și a catedralei a fost ame­najată o grădină peisagistică în stil englezesc. Aici se regăsesc două opere de artă de mare valoare: statuia de bronz a episcopului Szaniszló Ferenc (1850–1868) executată la comanda episcopului Schlauch Lőrinc și plasată la marginea nordică a parcelei, respectiv statuia monumentală a Sf. Ladislau așezată inițial, în anul 1892, în centrul orașului și plasată ulterior, după Primul Război Mondial în centrul spațiului procesional, fiind până astăzi una dintre principalele atracții turistice ale locului.În spatele fațadei vestice a palatului se află o grădină în stil baroc, amenajată prin terasarea unei coaste de deal. Cele trei aripi ale palatului, dispuse în forma literei U delimitează o curte interioară cunoscută sub denumirea de cour d’honneur, legată de terasele inferioare printr-un șir de trept În fața aripii sudice a palatului se află o compoziție geometrică din arbuști, de această dată în forma unei lire, amintind de epoca de glorie a muzicii clasice orădene, când orchestra catedralei, întemeiată de către episcopul Adam Patachich, a fost condusă de personalități precum Johann Michael Haydn sau Carl Ditters von Dittersdorf.