EDITORIAL

Colocviul Național al Revistelor de Cultură
Ediția a IX-a, Săvârșin 2026

O nouă ediție, o nouă provocare a Colocviului Național al Revistelor de Cultură. Era cea de‑a IX-a și s-a desfășurat într-un spațiu deopotrivă istoric și geografic fermecător, pe Domeniul Regal de la Săvârșin, în Casa Ceaiului, într-o zi de vineri, 8 mai 2026. Colocviul a fost organizat, ca de obicei, de revista ARCA în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România. A fost un adevărat spectacol de idei, de opinii, de perspective culturale, la care au participat unele dintre cele mai importante reviste de cultură/ literare din țară, reprezentate la vârf de directori executivi, redactori-șefi sau de cronicari literari. De la România literară: Gabriel Chifu, Cristian Pătrășconiu, Vasile Spiridon; de la Viața Românească: Nicolae Prelipceanu, Daniel Cristea-Enache; de la Luceafărul de dimineață: Aurel Maria Baros, Flaviu Predescu; de la Arca: Vasile Dan, Doina Adriana Nicolăiță; de la Orizont: Mircea Mihăieș, Marcel Tolcea, Adriana Babeți; de la Ramuri: Gabriela Gheorghișor, Gabriel Nedelea; de la Apostrof: Ștefan Melancu; de la Steaua: Ovidiu Pecican; de la Libris: Cristian Muntean; de la Literatura de azi: Daniel Cristea-Enache; de la Mișcarea literară: Olimpiu Nușfelean; de la Nord literar: Gheorghe Glodeanu.

Schimbul de opinii (judecăți de valoare) s-a centrat în jurul temei propuse: Revista de cultură: între personalitate publicistică distinctă și foaie versatilă?

Vasile Dan, redactorul-șef al revistei gazdă, Arca, a propus, în deschiderea dezbaterilor, un argument la tema aleasă. Cităm din argumentul expus: „Deși cultura scrisă pare într-o criză deja cronică, chiar fără ieșire, în fața confruntării ei cu era digitală, paradoxul, cel puțin la noi, este că numărul publicațiilor – zise literare, zise de cultură – scapă oricărei aprecieri. Nici măcar în localitatea în care trăiești nu ești sigur de mulțimea lor. Fenomenul nu cred că are o altă explicație decît frustrarea inițiatorului ei, al revistei, de a rămîne fără o portavoce care să-i substituie vocația și exigența literară – absente - în încercarea demersului său.

După opinia mea însă se poate aprecia că există două mari opțiuni publicistice, e drept, disproporționate ca număr. Întîi cea a revistelor – puține la număr – cu personalitate distinctă și consecvență editorială. Adică cu spirit critic, atît în ce privește publicarea unor texte inedite, indiferent de genul literar, cît și în receptarea exigentă a literaturii noi, de ultimă oră, sau reevaluarea critică a celei clasicizate.

A doua direcție este sub forma unei publicații excentrice, un compus de scrieri în genuri incerte. În ele valoarea estetică este laxă, de nu total absentă. În fond, e un amalgam de texte aproximative gramatical, care ar vrea să propună sau să omologheze autori obscuri sau eșuați încă din debut. Receptarea critică în ele are un singur temei: cel al slăvirii neargumentate, prin simpla publicare, a unui nume mereu necunoscut.

În această a doua direcție publicistică, cele mai agresive sînt cele cvasiintelectuale, prețioase, cele digitale, cu informații nedigerate, mimate după titluri și mișcări dinafară. De regulă viața acestora se termină repede, dacă nu înainte de a fi citite.

În fine, noi rămînem convinși că o publicație literară valoroasă este o adevărată instituție de cultură: deopotrivă în promovarea unor valori de gen literar, cît și în igienizarea spațiului real al literaturii. Și, în fine, nu mai puțin important: în promovarea, dacă nu în ținerea în viață, a unei limbi române curate, altfel stîlcite nu o dată în discursul public, în publicațiile jurnalistice cotidiene sau ocazionale, sau, și mai grav, în vorbirea ei curentă”.

Cristian Pătrășconiu a moderat intervențiile personalităților aflate în dialog, ponderând opiniile și evidențiind direcțiile de discuție.

Nicolae Prelipceanu a pledat pentru proliferarea revistelor pe hârtie, argumentând cu istoricul impresionant al revistei Viața Românească cu o vechime de peste 120 de ani, în timp ce revistele on-line sunt efemere și intră repede în uitare. A insistat pe necesitatea distincției clare dintre cronica literară și „recenzioare”, pe separarea speciilor publicistice prezente într-o revistă serioasă.

Ovidiu Pecican a surprins faptul că revistele de provincie se luptă cu „jocurile literare locale, cât și cu jocurile literare naționale”, a pledat pentru criterii estetice de valoare, dar e sceptic cu viitorul revistelor care vor rămâne „cu parfumul cernelii pe hârtie”.

Mircea Mihăieș a intervenit polemic contrariind subtil semantica temei, mai ales cea referitoare la noțiunea de „versatilitate”. Dimpotrivă aceasta nu trebuie negată, refuzată, în conceperea unei reviste literare, ci promovată. Explicit a cerut o mai multă versatilitate.

Gabriela Gheorghișor a privit lucrurile din perspectiva personalităților distincte care conduc destinele revistelor imprimându‑le o notă de autenticitate și originalitate aparte. În decursul celor peste 120 de ani de viață literară, revista Ramuri a avut personalități de prim rang la pupitru: Nicolae Iorga, Al. Piru, Ilie Purcaru, Marin Sorescu, Gabriel Chifu, Gabriel Coșoveanu. Actualul redactor-șef, Gabriela Gheorghișor, consideră concepția grafică ca pe o marcă a identității revistei și apreciază estetica minimalistă. Pledează pentru o direcție liberal-conservatoare, estetică și de tradiție. Constată cu îngrijorare împuținarea tirajului revistelor de cultură.

Daniel Cristea-Enache vede revistele online mai fragile, vulnerabile, mai puțin rezistente față de revistele tradiționale. Concluzionează că este esențial ca o revistă să reziste în criterii literare, referințele critice, care sunt vitale pentru literatura și cultura română.

Gabriel Chifu constată că trăim într-o nișă/ insulă care se tot îngustează și că vremurile prezente nu sunt favorabile pentru literatură. Pledează pentru criteriul estetic, consideră necesare caracterul și verticalitatea din partea celor care scriu. În niciun caz nu poate admite infiltrarea analfabeților funcționali în literatura adevărată. Versatilitatea, schimbarea direcției și conținutului unei reviste de la o apariție la alta este, în mod evident, de refuzat. Revista autentică are direcție critică, exigență în promovarea numelor și a textelor literare, continuitate și consecvență în idei.

Și Ștefan Melancu respinge compromisul versatilității unei reviste de cultură, susținând, în schimb, individualitatea ei, distincția ei, și, atunci când contextul o cere, adaptabilitatea ei la ideea nouă, provocatoare.

Vasile Spiridon a accentuat antinomia dintre efemeritate și perenitate în evoluția revistelor de cultură, literare românești, oferind chiar o cronologie a spectacolului literar, a aparițiilor lor.

Adriana Babeți a apreciat curajul și tenacitatea editării literaturii, inclusiv a revistelor culturale într-un peisaj nu o dată deprimant, în comparație cu gloria apusă a tirajelor vestite.

Marcel Tolcea a încântat prezența la colocviu cu un discurs șarmant, în care jocul semantic surprinzător al cuvintelor a indus în asistență înțelesuri noi. A pledat pentru substituirea cuvântului „versatilitate” cu cel mai actual de „reziliență”.

Horia Al. Căbuți a citit un scurt text alegoric-eseistic, cu trimitere subtilă la dispariția, să sperăm temporară, a vestitei reviste Familia din Oradea.

Au mai luat cuvântul Cristian Muntean (Libris), Gheorghe Glodeanu (Nord Literar), Gabriel Nedelea (Ramuri), Aurel Maria Baros și Flaviu Predescu (Luceafărul de dimineață), Olimpiu Nușfelean (Mișcarea literară) observând dinamica vieții culturale și emițând păreri despre un posibil parcurs al revistelor de cultură atât în online, cât și pe hârtie. Între optimism și pesimism, toți cei prezenți au susținut viabilitatea revistelor de cultură cât și necesitatea menținerii criteriilor de valoare și de exigență față de actul scris.

Spre finalul dezbaterilor, Vlad Sergiu-Sandu, reprezentând Consiliul Județean Arad și Centrul Cultural Județean Arad a mulțumit celor prezenți la colocviu pentru participare și pentru subtilitatea ideilor expuse referitoare la susținerea financiară a revistelor de cultură. Consiliul Județean Arad a dovedit acest lucru, susținând financiar Colocviul Național al Revistelor de Cultură, ediția a IX-a.

S-au alăturat oaspeților la această manifestare culturală și alți scriitori din Arad și împrejurimi, iubitori de literatură, care au putut interacționa cu personalitățile prezente.

Momentul cel mai așteptat al acestui eveniment, potrivit obiceiului, a fost decernarea Premiului „Revista literară a anului 2026”, oferit de Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei Române, revistei Viața Româ­nească și redactorul ei șef, Nicolae Prelipceanu. Cel care a înmânat premiul și a fost parte integrantă în derularea acestei reuniuni culturale a fost Ioan Vodicean, primarul Săvârșinului, el însuși membru al Uniunii Scriitorilor.

(cronicar)