RESTITUIRI

Iulian Negrilă
istoric literar

Ioan Russu-Şirianu
(1864-1909)

Scriitor, ziarist şi publicist de marcă, nepotul de soră al marelui scriitor Ioan Slavici, Ioan Rusu Șirianu a văzut lumina zilei la Şiria (Arad), părinţii săi fiind meseriaşi. A învăţat în comuna natală, apoi a urmat Institutul Pedagogic din Arad, pentru ca în 1884 să se stabilească în Capitala României, unde a lucrat ca pedagog la Şcoala de institutori şi ca profesor la şcoala particulară a lui Eniu Bălteanu. Demisionând, intră în redacţia ziarului Românul al lui Vintilă C. A. Rosetti.

În 1891 se reîntoarce în Transilvania şi preia direcţiunea ziarului Tribuna de la Sibiu. În 1893 înfiinţează la Sibiu Foaia poporului, iar în 25 decembrie 1896 apare sub conducerea sa numărul de probă al Tribunei poporului, mai întâi la Orăştie, apoi la Arad. Din 1904, ziarul se va numi Tribuna şi va apărea până în 1912 la Arad.

Între 1905-1906 Ioan Russu-Şirianu a fost deputat în cercul Chişineu Criş (Arad) şi a susţinut cu condeiul său lupta grea pentru apărarea unităţii şi dreptăţii naţionale şi sociale.

Dintre lucrările sale mai importante menţionăm mai întâi Românii din statul ungar (1904), apoi Românii din Debreţin (1892), Românii de peste Carpaţi (1907) etc.

Preocupările sale l-au determinat să ţină o vie corespondenţă cu contemporanii săi. Unul dintre aceştia a fost Sava Raicu (1868-1919), un finanţist renumit. Împreună cu Roman Ciorogariu a fost proprietarul Tribunei (Arad), apoi directorul băncii „Victoria” din Arad. Pentru faptele sale Regele Carol I îl decorează cu Meritul comercial şi industrial.

O primă scrisoare este cea trimisă de Ioan Russu-Șirianu lui Sava Raicu în legătură cu congresul studenţilor de la Iaşi:

Govora, 16-29 iunie (fără an)

Frate Raicule,

În vederea ţinerii la Iaşi a Congresului studenţesc, guvernul unguresc a organizat spionaj pe toată linia. Noi, arădenii suntem toţi sub grija unui Pălincaş, de origine din Pârneava, cu serviciul la frontieră, poate îl cunoşti. Mai sunt puşi să ne păzească dr. Balás şi un oarecare Kovács (eu cred că sub acest nume se ascunde Costá). Studenţii din Bucureşti bănuiesc şi pe un fost amic al lui Lascu, student bătrân. Vor năpădi de vară şi alţii, de pildă Olteanu. Fiul meu Mircea, vicepreşedinte în comitet, mi-a spus că ei numai cu bilet vor lăsa în sală. Dincolo, interveniţi însă voi şi faceţi atenţi pe tinerii noştri, să fie cu pază. Îndeosebi seminariştii. Romul să se intereseze şi să afle dacă sunt de la el (ori de la Caransebeş) tinerii a căror corespondenţă o ştie poliţia... Nu e nevoie de noi martori, mai ales la casiere nimicite...

Ţi-aş scrie mai amănunţit, dar nu îndrăznesc. Mai ales pentru că bănuiesc că o epistolă ce am adresat cuiva la Arad, n-a ajuns la destinaţie, altfel aş fi primit semn... Romi să trimită vorbă şi colegului său de la Sibiu , să facă atenţi pe băieţi , căci mai ales seminariştii noştri sunt luaţi la ochi.

Eu urmez aici o cură grea, radicală, de la care aştept videcare.

Te rog spune prin telefon lui Nichin să-mi trimită ziarul, i-am scris, dar nu am primit încă.

Ce a fost neplăcut, să fie uitat şi să auzim de bine.

Cu frăţie,

Ioan

O nouă scrisoare , de data aceasta adresată lui Ciorogariu se referă la o gâlceavă, pe care vrea s-o stingă:

Bucureşti, 20 septembrie (fără an)

Frate Romul,

Am citit epistola acum, când stau în casa goală pe care trebuie s-o organizez să-mi am şi eu unde să-mi aşez capul, că de patru luni sunt ca pe drum – după o viaţă de ziarist agitată şi necăjită de 25 de ani. Nu aştepta deci să răspund pe larg. După ce voi fi însă liniştit , îţi voi scrie şi-mi place a crede că ne vom şi lămuri deplin. În fine, aşa e: luptă grea am purtat împreună şi nu văd nici eu nici un interes pentru care să otrăvim cele mai frumoase amintiri ale bărbăţiei noastre.

Deja faptul că mă asiguri că la jignirile din urmă n-ai participat, mă mângâie şi n-ai decât să contribui la întinderea patului de an ce se cuvine a se întinde şi în lucrarea bună a „Tribunei” mă vei vedea cu vechiul zel.

După atâta zbucium, sunt chiar dornic de pace.

Fie deci pace şi prietenie !

Russu

(N.B. Supărarea lui Russu e că a fost înlocuit cu Bocu – scrie cu creionul Ciorogariu pe scrisoare).