logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

POEZIE

 

T. S. Khasis

 

 

 

35.

cobora încetişor treptele templului

purtînd pe braţul drept o mitralieră thompson –

suportul ornamental de hîrtie pe care

a desenat cu pensula cîteva cărămizi

se înclina uşor în bătaia vîntului.

 

36.

am întîlnit un tip

care urla către mine:

– RIGHT THINGS TO DO! RIGHT THINGS TO DO!

AM ÎNTÎLNIT UN ALT TIP

CARE URLA CĂTRE MINE:

– EŞTI VARZĂ LA TEORIE LITERARĂ!VARZĂ!

O TIPĂ

GROAZNIC DE SPIRITUALĂ

MI-A URLAT CEVA DE

GENUL:

– DIN CAUZA TA S-A ÎMBOLNĂVIT FLORINA!

UN INS GRIJULIU

MI-A ŞOPTIT

POLITICOS:

– TAKE CARE, MAN.

LA MINIMARKETUL

ÎN CARE FELIAM CARNE & SALAM

UN COLEG M-A ÎNTREBAT:

– UNDE AI MAI MUNCIT PÎNĂ ACUM?

– AM SCRIS,SCRIU, AM RĂSPUNS.

– NU,VREAU SĂ ZIC UNDE AI MAI MUNCIT?

MĂTUŞĂ-MEA:

– DOAMNE,CUM ARĂŢI!

 

ÎN PRIMA NOAPTE

DIN FORD

NIŞTE

SPORTIVI

ASCULTAU MUZICĂ DE DANS

ŞI BEAU BERE

LÎNGĂ O MAŞINĂ DE TOP FIVE.

am

tras un gît din sticla mea

de spirt cu apă

absolut sigur că băieţii ăia

sînt credincioşi practicanţi şi mi-am zis

încercînd să-l imit pe de niro:

– man, e ok, mai sînt oameni care cred în ceva pe lumea asta.

 

you talking to me?

 

37.

te poţi ridica în plină mahmureală

să priveşti ploaia

şi să scrii

ceva despre ploaie?

e tot

ce ţi-a mai rămas.

 

pe la 5 dimineaţa

a mers în vîrful picioarelor

pînă la frigider,

a şoptit ceva de neînţeles

în lumina rece a frigiderului,

doar pentru sine,

deşi spera

să-l audă cineva,

cei cîţiva porumbei

sau poate florăreasa

din colţ

şi

bill shankly

care spunea că fotbalul

nu ţine de viaţă şi moarte,

e mult mai mult de atît.

 

numai iepurii

se mai sperie la 5 dimineaţa

şi stau cu urechile ciulite,

iepurii

şi dragostea ta

de care îmi spui prea puţine.

 

în tăcere,

gîndacii de bucătărie

se hrănesc cu resturile

noastre.

 

a deschis fereastra,

a tras aer în plămîni

de parcă ar fi aprins un joint:

– nu e nimeni aici,

nu vreau să fie cineva aici.

 

pur şi simplu

nu mai avea rost.

 

38.

în vagonul 426

am dat de nevasta lui

li po,

nevasta la care

li po

a sperat atît de mult.

 

s-a aşezat pe bancheta din faţa mea

şi a desfăcut o pungă

cu bomboane.

treceam prin sinaia.

bomboane roz.

 

ta-ca-dam ta-ca-dam

 

cea mai bună soluţie

împotriva alcoolismului

e să rămîi

beat.

 

a luat o bomboană,

îi urmăream privirile

rătăcite printre crestele

munţilor.

 

sergiu,îţi lipseşte curajul,

l-am auzit pe fredy

culcat pe culoarul dintre banchete,

ai freza marilor generali romani

şi te caci pe tine de frică.

 

ta-ca-dam ta-ca-dam

 

nu ai cerut nimic de la viaţă,

doar te-ai prefăcut că vrei ceva.

pisha:

– te-au lăsat toţi să-ţi faci damblaua.

 

pe la buşteni lumea părea perfectă.

TÎNĂRA SOŢIE A LUI LI PO

S-A RIDICAT ŞI S-A ÎNDREPTAT

CĂTRE VECEUL C.F.R.

M-AM GÎNDIT

S-O URMEZ ŞI SĂ-L IMIT PE TED BUNDY,

DAR AM RĂMAS LA LOCUL MEU,LÎNGĂ FEREASTRĂ,

AM DESFĂCUT O DOZĂ

ŞI MI-AM ALES O CASĂ DIN BUŞTENI

ÎN CARE AM PUS

UN CĂŢEL MECANIC ŞI-UN POSTER CU LUNA.

 

32.

– TATA,CE SÎNT ASTEA?

– HORNURI PRIN CARE IASĂ FUMUL.

– DE CE?

– PENTRU CĂ OAMENII DIN CASE FAC FOCUL.

 

– DE CE?

– PENTRU CĂ ASTA ÎI ÎNCĂLZEŞTE

şi îi face fericiţi.

– tata,ce-i aia fericire?

 

un bătrîn motan ne-a tăiat calea,

sonia s-a aplecat şi a cules două prune,

le-a şters de pulover pînă au început să lucească,

apoi a muşcat. aveam deja în nări mirosul unei vieţi irosite.