DIALOG
„Să studiezi română la Napoli înseamnă mai ales să faci o alegere transgresivă”
interviu realizat de Ciprian Vălcan cu Giovanni Rotiroti
Giovanni Rotiroti e psihanalist şi predă Limba şi Literatura Română la Universitatea din Napoli „L'Orientale”. Cercetările sale în domeniul românisticii au o abordare multidisciplinară şi comparatistă şi privesc în mod deosebit secolul XX şi literatura contemporană în contextul european înainte şi după cezura reprezentată de Auschwitz, acordând multă atenţie exerciţiului critic al traducerii de poezie şi proză, filosofie şi teatru. A urmărit şi aprofundarea metodologiei critice legate de traducerea în italiană a unor opere literare ale autorilor români sau de origine română, îmbinând didactica, cercetarea ştiinţifică şi eventualele oportunităţi profesionale pentru studenţi. În cărţile sale s a ocupat de Ion Luca Caragiale, Ionesco, Dan Botta, Eliade, Urmuz, Tzara, Fondane, Celan, Gherasim Luca, Nichita Stănescu. Despre Cioran în mod deosebit a scris: Il demone della lucidità. Il „caso Cioran” tra psicanalisi e filosofia, Soveria Mannelli, Rubbettino, 2005 şi Il segreto interdetto. Eliade, Cioran e Ionesco sulla scena comunitaria dell'esilio, Pisa, Edizioni ETS, 2011. A îngrijit următoarele volume ale lui Cioran: Emil Cioran, Lettere al culmine della disperazione (1930 1934), ediţie îngrijită de Giovanni Rotiroti, traducere de Marisa Salzillo, postfaţă de Antonio Di Gennaro, Milano – Udine, Mimesis, 2013, Emil Cioran, Il Nulla. Lettere a Marin Mincu (1987 1989), ediţie îngrijită şi traducere de Giovanni Rotiroti, Postfaţă de Mircea Ţuglea (Traducere de Irma Carannante), Apendice de Antonio Di Gennaro, Milano – Udine, Mimesis Edizioni, 2014, Emil Cioran, Sulla Francia, ediţie îngrijită şi traducere de Giovanni Rotiroti, Roma, Voland, 2014.
– Am avut marea surpriză să aflu că înscrierile la secţia de Românistică a Universităţii L'Orientale din Napoli au bătut toate recordurile: pentru anul universitar 2015/2016, vor fi 60 de studenţi care vor studia limba română. De asemenea, la Universitatea din Strasbourg sînt 44 de studenţi înscrişi la Română. Cum credeţi că poate fi explicată această creştere spectaculoasă?
– O să vă spun adevărul. Numărul foarte mare de înscrişi la cursurile de Limba şi Literatura Română de la Orientale a fost pentru noi o surpriză foarte plăcută. Dacă ne gândim că la cursurile pentru celelalte limbi din Est, cu excepţia limbii ruse, sînt cinci sau şase studenţi, rezultatul este deosebit. Deocamdată nu am o explicaţie clară. Prezenţa unui lector trimis de Institutul Limbii Române a oferit garanţia unei bune funcţionări a cursului de limba română pentru că interesul studenţilor din primii ani este în primul rînd de ordin lingvistic, pentru cunoaşterea limbii, şi de abia apoi devine şi cultural. Cred, însă, că un rol important, chiar fundamental l-a avut efortul nostru depus pentru orientarea studenţilor, al meu şi al doctorandei Irma Carranante, fosta noastră studentă. Noi am fost invitaţi pentru prima dată, în acest an, să participăm la această întâlnire de prezentare a cursurilor cu toţi studenţii de la Orientale din anul I, fapt care a dat un impuls deosebit înscrierilor. A trebuit să ne confruntăm, ca să nu zic să ne înfruntăm, cu limbile aşa zis „majore” care au o mare căutare: spaniola, engleza, chineza. Într-un astfel de context, în care erau prezenţi peste cinci sute de studenţi în aulă, toţi înscrişi în primul an, am reuşit prin claritatea şi incisivitatea discursului, şi de ce nu, chiar prin pasiunea transmisă, să le arătăm posibilităţile deschise de studierea limbii române. Nu le-am vorbit despre eventualele oportunităţi de muncă pe care cunoaşterea românei, o limbă „minoră”, le poate oferi în Italia. În schimb, am încercat să îi facem să înţeleagă că, de fapt, munca noastră este un fel de lecţie de predare a unor noţiuni de civilizaţie. Cred că a contat foarte mult în decizia lor de a alege româna şi faptul că le-am prezentat numeroasele cărţi de literatură română pe care am reuşit să le publicăm în aceşti ultimi ani. Ideea importantă transmisă a fost că există spaţiu pentru toţi într-un climat de ospitalitate, de colaborare mutuală şi de responsabilitate. Fundamental pentru ei este să înveţe şi să dorească să lucreze împreună. Doar într-un astfel de mediu poate fi construit un adevărat profesionalism, respectul pentru competenţă şi o anume ţinută etică. Tot ceea ce vor învăţa la cursurile noastre de română – unde traducerea are un rol principal – le va fi util şi în oricare alt domeniu / mediu în care vor lucra şi vor intra în contact cu ceilalţi.
– Mi-aţi povestit, cu ocazia primei noastre întîlniri de la Napoli, că aţi început să predaţi limba română în 2010. Atunci aveaţi 5 studenţi, acum aveţi 60. Cum aţi reuşit să atrageţi atît de mulţi tineri interesaţi de cultura română?
– Este sigur şi că prezenţa mea constantă la Orientale a contribuit la răspândirea interesului pentru română. Dar a fost fundamentală şi „vorba dusă” de la student la student. Contează mult ceea ce colegii mai mari povestesc colegilor mai mici despre cursurile la care participă. Şi ei ne-au oferit ajutorul lor, evident, de bună voie, povestindu-le colegilor că a studia română la Orientale nu e numai frumos, dar ţi se oferă şi posibilitatea, şansa de a învăţa multe lucruri interesante, puţin cunoscute publicului larg şi în plus, dacă frecventezi cursurile de limba şi literatura română „nu pierzi timpul degeaba”. De fapt, acum împreună cu Camelia Dragomir, noul lector de limba română, conferenţiar de la Universitatea Ovidius din Constanţa, ne ocupăm de procedurile necesare pentru a putea da studenţilor noştri posibilitatea de a obţine certificatul internaţional de competenţă lingvistică pentru limba română printr-un acord între Orientale şi Institutul Limbii Române de la Bucureşti. Nu este suficient să avem mulţi studenţi, este important să ne implicăm pentru a le putea oferi competenţe, certificate care să le folosească în cîmpul muncii. Visul meu şi următoarea bătălie, care va fi şi mai dificilă, dar nu imposibil de realizat (eventual, de cîştigat) va fi aceea de a deschide catedre de română în licee din Campania pe care studenţii noştri de la Orientale – care sînt absolvenţi de licenţă şi de masterat – să le poată ocupa cu toate actele în regulă. Dar sîntem de-abia la început. Drumul e lung şi plin de obstacole şi, după cum vă puteţi imagina, resursele instituţiilor statale, victime ale unor continue tăieri de fonduri, sînt tot mai scăzute. Important este să nu ne pierdem curajul, să insistăm şi să nu ne lăsăm prea repede cuprinşi de dezamăgire.
– După cinci ani de interacţiuni cu studenţii, ce vi s-a părut că-i atrage în mai mare măsură înspre cultura română?
– În primul rînd, ideea de a merge împotriva stereotipurilor sociale şi culturale, ideea de a face un lucru special pe care nu îl fac toţi. Deci, este în mod fundamental o alegere neconvenţională care merge în contra curentului şi care atrage tot mai mulţi studenţi. Să studiezi română la Napoli înseamnă mai ales să faci o alegere transgresivă. „De ce îţi plătesc eu studiile la facultate? Îi reproşează părintele italian fiului sau fiicei, Ca să faci română? De ce nu studiezi engleză, spaniolă chineză, arabă pentru că acestea sînt limbile care îţi pot asigura cu adevărat un viitor? Din păcate, niciunul dintre aceşti părinţi nu îşi poate imagina că dacă studiezi la Orientale română sau olandeză, de exemplu, poţi avea acces la mai multe oportunităţi de muncă, ţinînd cont de faptul că, în prezent, în Italia, minoritatea etnică a românilor este cea majoritară şi o depăşeşte cu mult pe cea germană, chineză sau nord-africană.
– Aţi încercat să puneţi la dispoziţia publicului italian mai multe traduceri ale unor texte-far ale avangardei literare româneşti. De ce credeţi că e importantă avangarda literară din România pentru un cititor italian?
– Pentru că pornind de la Urmuz, textualitatea avangardistă, lexicul său, tensiunea sa naturală între ortodoxie şi libertate este o continuă resursă la care te poţi mereu întoarce. Iată, să luăm numai cîteva nume: Tzara, Fondane, Gherasim Luca, Paul Celan, Eugen Ionescu. Pentru că sîntem prieteni, îmi permit să vă provoc puţin. Critica ideologiei, suprastructura, plus valoarea, fetişismul mărfii nu sunt structuri lexicale cu conţinut abstract extrase dintr-un dicţionar marxist învechit, ci sînt probleme încă nerezolvate care ne bîntuie încă însoţite de „subiectul ” în sens psihanalitic. Totul din nevoia de a oferi o perspectivă de gândire alternativă la modelul nostru de dezvoltare economică actuală care-şi dezvăluie toate fisurile – cum demonstrează oribilele evenimente istorice (şi teroriste) din ultima vreme. Poate vi se va părea ciudat, dar şi Cioran merge în aceeaşi direcţie, aceea a erodării certitudinilor. Găsim teme, automatisme fantasmatice care lucrează şi tulbură în interior operele literare româneşti pe care ne propunem să le prezentăm la unele dintre cursuri şi să le publicăm în Italia. Altădată, ceea ce facem noi acum se numea „gîndire critică”. Astăzi, nu mai ştiu ce termen ar trebui folosit pentru asta. Totul s-a tocit, s-a uzat. Chiar şi cuvintele.
– Puteţi să faceţi o trecere în revistă a traducerilor pe care le-aţi realizat sau le-aţi supervizat în ultimii ani? Cu cine colaboraţi pentru buna desfăşurare a proiectelor dumneavoastră?
– Da, sigur. Vă prezint mai jos o listă în care numele colaboratorilor mei (în cea mai mare parte foşti şi actuali studenţi) se văd foarte bine: Gherasim Luca, L'inventore dell'amore, a cura e traduzione di Giovanni Rotiroti, Firenze, Barbès Editore, 2011. Tristan Tzara, Avant Dada, a cura di Giovanni Rotiroti, traduzione di Irma Carannante, Firenze, Barbès Editore, 2012. Emil Cioran, Lettere al culmine della disperazione (1930-1934), a cura di Giovanni Rotiroti, traduzione di Marisa Salzillo, Postfazione di Antonio Di Gennaro, Milano – Udine, Mimesis Edizioni, 2013. Emil Cioran, Il Nulla. Lettere a Marin Mincu (1987-1989), a cura e traduzione di Giovanni Rotiroti, Postfazione di Mircea Tuglea (Traduzione di Irma Carannante), Appendice di Antonio Di Gennaro, Milano – Udine, Mimesis Edizioni, 2014. Benjamin Fondane Fundoianu, Vedute, a cura di Giovanni Rotiroti e Irma Carannante, Traduzione e note di Irma Carannante, Novi Ligure (AL), Edizioni Joker, 2014. Emil Cioran, Sulla Francia, cura e tradu zione di Giovanni Rotiroti, Roma, Voland, 2014. Octavian Paler, Abbiamo tempo per tutto, cura e traduzione dal romeno di Magda Arhip, Novi Ligure (AL), Edizioni Joker, 2014. Emil Cioran, Al di là della filosofia. Conversazioni su Benjamin Fondane, a cura di Antonio Di Gennaro, traduzione di Irma Carannante, Milano – Udine, Mimesis, 2014. Petre Solomon, Paul Celan. La dimensione romena, a cura di Giovanni Rotiroti, traduzione di Irma Carannante, postfazione di Mircea Ţuglea, Milano-Udine, Mimesis Edizioni, 2015. Marta Petreu, Il passato scabroso di Cioran, a cura di Giovanni Rotiroti, postfazione di Mattia Luigi Pozzi, traduzione di Magda Arhip e di Amelia Bulboaca, Napoli-Salerno, Orthotes Editrice, 2015. Tristan Tzara, Prime poesie, cura e traduzione dal romeno di Irma Carannante, Novi Ligure (AL), Edizioni Joker, 2015.
– Ce proiecte de traducere aveţi pentru perioada următoare?
– La această întrebare prefer să nu răspund din superstiţie. Pot mărturisi că am devenit parte din Napoli cu tot cu obiceiurile lui. În orice caz, vă asigur că veţi avea surprize.
Traducere din limba italiană:
Camelia Sanda Dragomir