POEZIE
Gheorghe Maci
Primăvara
Nopţile lungi, aleargă spre trecut,
în urma lor, rămân cărări uscate.
Născând în gânduri, caldul început,
doar amintiri, sunt clipele îngheţate.
Tulpini şi ramuri, flori ce vor să vie,
trezite să se înalţe, se grăbesc.
Sărutul vântului, ce cald adie,
întinereşte straiul pământesc.
Pluteşte-n aer, timp de primăvară,
pulsând putere, în ramurile vii.
Mai luminos, e tot ce ne înconjoară,
şi încălzit de gânduri aurii.
Privighetoarea
În zare, îşi topeşte cântul,
ce suie înfiorând spre înălţimi.
E cald, plăcut, mângâie gândul,
şi cucereşte inimi de mulţimi.
În nopţile de mai, a ei chemare,
cuceritor, te îmbată de lumină.
Suav, melodios se pierde în zare,
urcând, spre bolta cerului senină.
Şi în dimineţi, cu zori înlăcrimate,
când mă sărută, razele de soare.
Să aud că te apropii, de departe,
cu glas fermecător, nemuritoare.
Pâncota mai 2014.