logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Szabina Perle Regéczy

 

Puskel Péter gândeşte cu glas tare *

 

logoPublicistul, scriitorul şi istoricul Puskel Péter, membru al Uniunii Scriitorilor din România este o personalitate de prestigiu a literaturii maghiare din România. S-a născut la Arad în 1941, unde îşi termină studiile liceale. După terminarea Universităţii din Timişoara (1964) a fost profesor la Iratoşu, apoi începând din 1968 a lucrat ca ziarist la „Vörös Lobogó”, „Jelen”, „Nyugati Jelen”, „Új Magyar Szó”. În activitatea sa publicistică a semnat articole legate de viaţa comunităţii, de istorie locală şi despre personalităţi importante ale vieţii culturale maghiare.

A primit următoarele premii: „Fényes Elek” (2006), „Excelenţă” (2009), „Kölcsey” (2010) şi „MURE” (2010).

A zecea carte de eseuri a lui Puskel Péter apărută la „Irodalmi Jelen” anul acesta poartă titlul Hangosan gondolkodom (Gândesc cu glas tare) şi a fost sponsorizată de Primăria Municipiului Arad. Articolele au fost mai întâi publicate în „Nyugati Jelen” (august 2013 – iunie 2015). În aceste micro-eseuri apare ca laitmotiv trecutul şi prezentul oraşului nostru, locul Aradului în lume. Mai ales în perioada în care o generaţie menţionează că Aradul are şanse să devină Capitală Culturală Europeană în 2021.

Autorul ne vorbeşte şi despre aspectele negative apărute, faptul că au dispărut vechile fabrici (de exemplu IMAR-ul) şi nu se mai găsesc muncitori şi maiştri calificaţi, bine pregătiţi. Nu există o prăvălie unde se poate cumpăra un suvenir arădean caracteristic.

Scrie, cu durere, că Aradul cândva a fost un oraş invidiat: plin de evenimente istorice, culturale şi sportive, cu zonă industrială favorabilă, dar nu mai este voinţă politică şi socială ca să ajungă unde a fost acum câţiva ani. Menţionează şi faptul că astăzi nimeni nu mai are grijă de salubritatea publică, zonele verzi şi succesiunile moştenite sunt distruse. Nimeni nu mai este mulţumit de starea gării şi de serviciile societăţii de cale ferată. Ne vorbeşte şi despre interesele afacerilor (vânzarea sucurilor şi a diferitelor alimente vătămătoare). Ne atrage atenţia că nici cultura nu mai este interesantă astăzi, oamenii nu mai cumpără cărţi, şi poate peste treizeci de ani munca scriitorilor va fi zadarnică. Artiştii – poeţii, compozitorii, pictorii, arhitecţii, sculptorii, actorii – care au pus foarte mult pe altarul culturii ar merita preţuire mai mare. Aminteşte şi de scriitorul şi publicistul Hollai Hens Ottó (acum locuieşte î Germania ), dar ne trimite şi astăzi articolele şi cărţile sale. Ar trebui să aducem aminte şi de martirii celui de al doilea război mondial (de exemplu de Dr. Roth Marcel chirurg, „medicul săracilor”, şi de alţi oameni remarcabili).

Nu uită să vorbească despre importanţa presei, despre dragostea faţă de pământul natal şi despre speranţa, că odată şi în ţara noastră, se vor rezolva toate problemele amintite.

Datorită faptului că este istoric ne aduce aminte de istoria Liceului „Moise Nicoară” (care în 2013 a împlinit 140 de ani, de inaugurarea Palatului Cultural (1913) şi de istoria Teatrului „Ioan Slavici”. De ce realizează acest lucru? Să ne stimuleze, să fim şi noi oameni activi sau chiar hiperactivi pentru progresul societăţii noastre.

Cartea lui Puskel Péter este interesantă, inventivă, captivantă, o recomand cu cea mai mare bucurie cititorilor.

 

* Puskel Péter, Hangosan gondolkodom (Gândesc cu glas tare, „Irodalmi Jelen”, Könyvek, 2015.