logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

 

 

 

logoMarco Lucchesi (Rio de Janeiro, 9 decembrie 1963) este un poet, romancier, eseist şi traducător brazilian, membru al Academiei Braziliene de Litere. A absolvit Facultatea de Istorie la Universitatea Federală Fluminense (UFF), şi-a susţinut masteratul şi doctoratul în Literatură la UFRJ şi a efectuat cercetări postdoctorale în Filosofia Renaşterii la Universitatea din Köln, Germania. A fost profesor invitat al mai multor universităţi din Europa, Asia şi America latină. Susţine o rubrică permanentă în ziarul O Globo şi este colaborator al mai multor publicaţii din Brazilia şi din străinătate. Activează şi ca traducător, datorită vastei lui cunoaşteri a peste 20 de limbi, occidentale şi extra-occidentale. Printre traducerile sale, cele mai importante sînt din operele lui Rumi, Hlebnikov, Rilke, Trakl, Vico, Foscolo, Primo Levi, Umberto Eco. Este profesor de literatură comparată la UFRJ si la Fiocruz. La 3 martie 2011, a fost ales membru al Academiei Braziliene de Litere, ocupînd fotoliull numărul 15, fondat de Olavo Bilac şi patronat de Gonçalves Dias. Dintre volumele sale, amintim: Teatro alquímico [Teatru alchimic] (Premiul Eduardo Frieiro), A memória de Ulisses [Memoria lui Ulise] (Premiul João Fagundes de Meneses),Meridiano celeste & bestiário [Meridianul ceresc şi bestiariul] (Premiul Alphonsus de Guimaraens), Ficções de um gabinete ocidental [Ficţunile unui cabinet occidental] (Premiul Ars Latina pentru eseuri si Premiul Origenes Lessa), O dom do Crime [Darul crimei] (finalist al premiului São Paulo şi premiul „Machado de Assis”), Poemas à Noite [Poeme către Noapte] (Premiul „Paulo Ronai”), Saudades do Paraíso, O sorriso do caos, Faces da Utopia, A paixão do infinito, Bizâncio [Dor din Paradis, Zîmbetul haosului, Faţetele Utopiei, Pasiunea infinitului, Bizanţ] (finalist al premiului Jabuti), O bibliotecário do imperador [Bibliotecarul împăratului].

 

 

Marco Lucchesi

 

1.

Noapte este rece

iar stelele strălucesc în depărtare

Şi trebuie să sufăr

nemărginirea

întocmai precum cel ce se oferă

sacrificiului unui zeu.

Am înlocuit întunericul insomniei

cu candoarea

Căii Lactee.

 

Sunt atât de multe şi de felurite

formele

de a explora frumosul

Câinele Mare

şi Steaua Sirius

cea mai strălucitoare de pe toată

bolta

Antares

rivalul

lui Marte cu o altă paletă

de roşu, aproape

la fel de aprinsă şi vie

Săgetătorul

cu arcul său

fantastic şi cu necuprinsele-i înceţoşări

ce se conturează de la coada Scorpionului

şi până la

braţele arcaşului.

 

Pâcla Lagunei

Nebuloasa Trifidă şi Potcoavă

şi multe altele

precum M55

somnul meu molecular

se pierde în surzimea

în care se propagă cea mai intensă pace

şi vine

înainte ca Lucifer să se iţească

străpungând întunericimea

cu puterea razelor sale

şi înainte ca Lia

să reînceapă a hăitui

cu ale sale-i vaiete lătrate

mă voi întoarce cu seninătate

în braţele dimineţii

pentru a vîna forme ale

frumuseţii

celei mai pătrunzătoare şi mai aprige

 

2.

Cum să rostim Villaça

fricile

care ţi-au năpăstuit inima?

 

Mănăstirea pribeagă

căreia îi erai parte

şi la care nu ştiai a te întoarce

Călugăr fără parohie

bufon al unui mistic circ

 

Dăinuitorul abandon

al Divinului

şi al pământenilor

sub care

umbră neliniştii

te împresura

 

Acest amurg de amoruri

neconsumate

şi amfibia din tine

se supune orânduirii Cerului

să te pleci păcatului

spre mântuire

 

Această impenitentă readucere aminte

fost'a al tău strălucitor labirint

Lumina

din care s-au ivit

cei morţi

care-şi servesc cafelele

în toate după-amiezile

pe plaja Flamengo

 

A ta inimă

feroce

şi blajină

şi morţii pustiiţi

înviaţi de divinitatea cea crâncenă

şi singuratică a memoriei

 

De la sentinţele

lui Abelard pînă la

cărţile lui Gilberto Amado

de la scrisorile lui Alceu

la poeziile lui Drummond

 

Un Demiurg ce habar n-are

nici măcar de al său eu

ferecat între muchiile ursite ale uitării

 

Acea tiranie sacră

ce-ţi porunceşte a-ţi ascunde

trăsăturile firave ale chipului tău

 

Cuvintele tale năzuiesc

la liniştea metamorfozei

deja de mult înfăptuite în chip de stele

şi un înger ar trebui

să-ţi smulgă ochii

înainte ca ei să se dizolve

în lumina

faptelor profunde dobândite

 

Dar el nu a venit

măcar a te izbăvi

de ororile universale

 

Nici din abisul

nemargintei tale

firave inocenţe muritoare

 

3.

O tărâm

vast

care te nimiceşti

şi te compactezi

din vis

în vis

 

Marco Lucchesi

este numele

unui nor

crâncen pluriform

şi de nepătruns

care se topeşte

în conturul

în care se scoate la iveală

 

Atât de docil

precum un serafim,

atât de

trufaş

precum un pachiderm

Un izvor

neobişnuit

mut

şi linear

 

Frică

pe dinafară şi strigat

lăuntric:

marco luchessi

nor

pachiderm

răneşte străfundul

fără de sfârşit

Înger al pământurilor

monstru al nevăzutului

şi cabalul contradicţiei.

 

4.

 

Spitalul Santa Cruz

I

Uniformitatea a fost în cer ca să mă viziteze

veşmântul ei era verde

asemenea pietrelor

din Itacoatiara

Purta în ochi

un canar

un buchet de flori

şi sânii mamei mele

suflarăm în plămânii-mi

întocmai cum salvezi

un om care se îneacă

pe tărâmurile de nepătruns ale inimii

inundate

de lamentaţie şi bolboroseli

A întins acolo toate florile

ca şi cum era Raiul

într-un cer teribil

de albastru

(trebuie ca noi toţi să ne învigorăm

Într-o zi sub acest acelaşi cer

albastru)

 

Vântul plămânilor mei

cântă şi tace

revenind şi avansând

Nu-mi tăinuiesc lacrimile.

Iisus a plâns deasemenea

În Grădina Getsimani

Viaţă este un arhipelag

Al dragostei turbate

o Romă

ce se conturează în deliruri

în timpul aşteptării

sosirii barbarilor

sau a venirii

fulgerătoare a lui Mesia

 

II

Vestigiile mării

În ceaţa spitalului

văd ţărmurile Beninului

şi Mozambicului

 

Sunt o corabie

prăduită

ferecată în chingi şi corzi

Arborează

Dinspre beregata-mi

ancora

pe care au coborât-o zorii

Vocea

medicului

în depărtare

Ştii unde

te afli?

Sigur că da

sunt pe Marea portugheză

iar Patriarhia Lisabonei

trimite complimente

Maharajahului Calcuttei

5.

Cred în foamea-mi

în revendicările tuturor

tipurilor de foame

în atributele acestora

de înmărmurire şi de sminteală

Cred în infinitul

substanţei

şi în posibilele-i sale

tipare transparente

şi efemere

 

Cred în corpul feminin

şi în formele goliciunii trupeşti

care mă salvează

din tăcere

Cred în păsările

care zboară

tulburate dinspre apus

Cred în pietrele

care-mi îngroapă

evazivă-mi privelişte

Cred în orizonturile

nimicului

în care Dumnezeu a ferecat

cea mai sordidă luptă

pierdută etern

Cred în Universul

blagoslovit

cu pasiune şi cu delir

 

Traducere din limba portugheză braziliană de

Şerban Ciovana-Falcao