CONTACT

Dorin Murariu, Pora, Eseu monografic, Editura „Eurostampa”, 2013

Eseul monografic al lui Dorin Murariu are, dincolo de simpatia şi solidaritatea de breaslă, o notă de obiectivitate şi inedit care îl onorează pe autor şi îl salvează pe prozatorul timişorean, ajuns septuagenar, de confuzii. Debutat abia la 49 de ani, cu volumul Indiile galante (după debutul colectiv din 1995), Mircea Pora a devenit cunoscut prin proza sa modernă, cu personaje pitoreşti, retro şi cârcotaşe. Dorin Murariu e inspirat şi concis şi practică o eseistică argumentativă, bazată pe o sumedenie de citate din critică, dar şi din dosarele CNSAS ale prozatorului. Aflăm că „tov. profesor” Pora, fost coleg de şcoală cu Vasile Popovici şi cu Daniel Vighi era liber la gură şi avea „manifestări duşmănoase” la adresa regimului ceauşist. Toată critica e de acord cu calităţile scrisului lui Pora (parodia, sarcasmul, ironia, dar şi duioşia, umanitatea, lirismul şi bucuria comunicării), un scriitor dedicat şi mereu surprinzător şi viu, unul care sfida tezele ideologice şi rinocerizarea spiritului colectiv: „Parodia, zeflemeaua, umorul, deconstrucţia practicate când tovarăşul şi suita cereau operelor literare să reflecte marile cueriri revoluţionare, fericirea omului nou, constructor conştient al celei mai înaintate societăţi, pentru care patriotismul era valoarea supremă. Acestor înalte deziderate, profesorul de istorie convertit în prozator le dădea cu tifla, lovind în toate aberaţiile propagandistice. Ei bine, de ce securitatea nu ar reacţiona, lovind şi ea?” (p. 31-32)

Criticul reuşeşte să deceleze în fragmentarismul derutant al prozatorului, în glisarea aparent frivolă a trăncănelii bănăţene, câteva perspective interesante şi profunde ale scriiturii. Un eseu suplu, stilat şi concis ce face deliciul unei lecturi detaşate şi constructive.

(****)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.