CONTACT

Nicolae Leahu, Alungarea muzelor din cetate, poeme, Editura „ Cartier”, f.a.

Baladescă, parodică, ludică, livrescă, derutantă şi barocă, poezia lui Nicolae Leahu iese din lira unui cărturar încercat, a unui eseist redutabil. Predilecţia mai veche şi mai nouă de a pune în scenă chipuri şi istorii şi de a resuscita într-o limbă vivantă orizonturi moarte se manifestă acum în trei poeme eroicomice: Alungarea muzelor din cetate, Epistola sextină, cu note şi bibliografie şi Irelevantul. Ultimele două sunt susţinute nu doar de suport teoretic, ci mai ales de o bibliografie serioasă cu note, conexiuni, comentarii şi explicaţii care de care mai pitoreşti şi mai pidosnice. Ele fac povestea poveştii şi îl atrag pe cititor în cursa metaliteraturii (cum numai vărul său de peste Prut, regretatul Luca Piţu le mai combina în texticolele sale auctoriale). Vom cita pe Leahu dintr-o parodică viziune care îl defineşte perfect, spre a vedea cât de minunate şi coincidentale sunt căile inspiraţiei când eşti conectat la Marea Jucăreauă a Litera(-)Turii :

„Parcă văd cosmonautul cum de luni priveşte-n jos,

unde mîndrul Catilina se-ntreţine cu-n jegos,

planuri mii, urzind gîndite, cu iaurt, pe hipodrom,

să-l momească şi să-l piarză. De la plug la cosmodrom,

deci, muierea aşa este, lasă-te de lamentaţii

şi citeşte înainte: „Doamna Bovary”, „Piraţii”,

misticii şi optzeciştii, pe Balzac, pe Iosif Brodski

şi învaţă şi distinge pe Satan de Scaraoschi.”

(****)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.