CONTACT

Luminiţa Dascălu, ţinutul fratelui mai mare, Editura Charmides, 2013

Cu toate că are multe trimiteri la modele şi maeştri, la autori preferaţi şi personaje de refrinţă, poezia Luminiţei Dascălu nu lasă impresia de cosmopolit, ea asimilează în pasta lirică toate energiile lumii înconjurătoare. Fantezia productivă o ajută să proiecteze în ţinutul fratelui mai mare, inclusiv un subiect de roman, ca să nu mai vorbim de alte subiecte exotice, anunţate prin titluri care de care mai fanteziste. E o poezie evazionistă care are nevoie de mult spaţiu şi verbigeraţie pentru a pune în lucrare complexele şi jocurile complicate de-a şoarecele metafizic şi pisica lirică. Cele mai multe poeme reuşesc să se impregneze de acea frumuseţe trecătoare, iar unele au un efect devastator:

„sunt un fruct invizibil

nu mi se văd seminţele, miezul nici măcar coaja

mici etichete multicolore îmi păstrează conturul

fiindcă le-a lipit cineva pe mine

dacă te uiţi atent printre ele

vezi viermele gol ce umblă prin mine”

(****)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.