CENACLUL „PAVEL DAN”, TIMIŞOARA
Roxana Diaconescu
#z1
am porii deschiși-rapiţa bate cuie la întâlnirea cu autostrada A1
mâine vor fi 30 de grade. aprilie n-a mai arătat niciodată așa
iar soarele pare să se agaţe de gâtul maică-mii în oglinda retrovizoare
ea nu știe ce știu eu, taică-meu nu vede ce văd eu; dă radioul mai tare
cum? dă radioul mai tare
e mai cald.
porii deschiși aspiră particulele de praf din tabureţi.
suntem pierduţi într-un vortex;
poimâine vor fi iar 10 grade
-păstrează bocancii–
încă nu e vremea încă nu e vremea încă nu e vremea.
cine știe când ni se vor mai deschide porii,
cine știe când ne va mai fi cald–
se vor cristaliza particulele de praf pe florile de rapiţă.
#z2
ai stins lumânările–
nu mai e duminică.
lumânările se sting când nu e duminică
întrerupătoarele se sting când nu e duminică
ochiurile de aragaz se sting când nu e duminică–
când se vor stinge stelele va fi tot într-o zi care nu e duminică–
atunci nu vor mai fi lumânări, nici întrerupătoare, nici ochiuri de aragaz
nici astrologi.
va fi o zi care nu e duminică
și va fi atât de multă liniște încât dumnezeu
poate
va crea iar o zi când să se odihnească.
#z3
la intersecţia dintre vene
*ai grijă la ochi
vei vrea să vezi cum s-au desfiinţat până și trecerile de pietoni
spre casă.
#z4
pe lângă liliecii înfloriţi mașinile cu bass cutremură ferestrele.
1, 2, pășesc pe sub ei și doamne
ce-mi mai plac– nasul mă gâdilă
palme cu bășici dor de pocnesc
hotspoturile cu apă.
ţi-ai luat Xyzalul azi?
nu.nu sunt alegică. nu vreau să-l iau. ignor farmaciile și privirile de doctor. toţi se cred doctori
1,2, vine spre mine– e un domn pe bicicletă – pare ok.
mâncaţi-aș pizda– trece pe lângă mine –
pe lângă liliecii înfloriţi mașinile cu bass cutremură ferestrele
în zgomotul lor temeliile nu rezistă
pe mod silenţios.
#z5
între două scobitori
tigrii răcnesc.
cravatele au cucerit lumea/ ceri la abc un pachet de ţigări – primești o cravată/bagi suta în halatul alb –primești o cravată/iei o carte de la anticariat – poate Zenobia sau altă femeie – primești o cravată/
în cuști
mieii sufocaţi numără cravatele-cum aleargă-cum aleargă-cum aleargă-cum aleargă
obosesc
sunt prea multe noduri de înghiţit
e mai fain să privești maimuţe.
#z6
poate
am tăiat cuvântul. hai să fim două scame, scaieţi, ceva din lumea buruienilor.ambrozie.fân. hai să facem lumea asta alergică și să inventăm un nou cod morse.
nu-i nimic.nu-i nimic.
vor fi toţi cu mucii până-n creier
-trompa lui eustachio înghite echilibrul, pocnește dopuri de ceară
ca pe niște balonașe–
vor simţi cum alunecă mucii pe gât
ca niște copii pe-un tobogan gonflabil la un festival de vară.
noi vom pluti printre seminţe de păpădie
vom fi martori
vom simţi cum tot orașul intră la menopauză
#z7
parcă-i deșert acolo; pipăi cu degetul cum se scurge nisipul ca-ntr-o clepsidră.
e o naștere – poate mai rău –
capcane de urși la răscrucea dintre uter și tine
am adus pe lume pietre; strălucesc ca niște giuvaere din Cape Town pe fundul toaletei.
#z8
fandări peste fandări
tu erai mai presus
de Nostradamus cu tot haremul lui de manechine.
și ce-ţi mai plăceau căţeii ăia ce-alungau vampiri, hoţi, nu prostituate
nu-ţi face griji
de data asta n-am să mai scot sticla de Dorna în prezenţa ta
voi fi cuminte și stilată ca Audrey Hepburn.
#z9
Ciorapii ei mirositori de damă pe strada Frumoasa mă-nvelea cineva
iarna bezna e mai caldă
în mașină diferenţă de kilometraj *între respiraţii*
afară mișună poliţia
tu du-te-n jos centura de siguranţă e pusă
nu ne mai rămân decât 22.244 de zile de trăit și avem mult de mers
până la capătul lumii
să gâdilăm moașele la urechea stângă
– cu gemetele și tic-tac-urile noastre –
(&)
micuţa pruto s-a născut între paranteze
îi plăcea – era sigur, era cald;
iubea zilele de vară când o salutau bunicii altora – odată unul i-a dat un măr
(și-ar fi dorit să fie de la bunicul ei alcoolic)
micuţa pruto s-a născut între paranteze
de-aia îi era frică să meargă la magazinul din colţ
când nu o alerga Rex
când nu pierdea la șah
când nu își pieptăna părul
– se adunau cuiburi de praf printre nodururile de la împletitură –
ieșea dintre paranteze
lua o gură de aer
afară era cald – se topeau gheţarii – teroriștii doborau Turnurile Gemene
și atunci se reîntorcea
ca-ntr-un balon de la circ.
eu nu scriu poezie
o face prea bine musca moartă de pe pervazul facultăţii
și cutia transpirată de mâncare de la cantină.
o facem și noi de jur împrejurul unei rondele de bake rolls.
cât ne ţinem de degetele mici
și ne îmbolnăvim de sex ca de rabie.
dar nu eu. eu nu scriu poezie.
îmi las părul blond vopsit să crească până la tălpi
să mă pot învălui cu el și să ascund doar
săgeţi & rândunele
în privirea afumată de eyeliner