Revista ARCA, Nr. 7-8-9 / 2016 (316-317-318)

„Poezia, o genială formă de corupţie”

interviu realizat de Vasile Filip cu Petru M. Haş ...mai departe

Giovanni Rotiroti

Generaţia '27 şi obsesia „omului nou”

Generaţia '27, a lui Eliade, Cioran, Noica, Eugen Ionescu, Sebastian etc., coagulată la sfîrşitul anilor 1920 şi începutul anilor 1930 în jurul lui Nae Ionescu, din care s-a recrutat o parte a elitei intelectuale româneşti de extremă dreaptă, a avut de foarte devreme aceeaşi dorinţă de ruptură cu trecutul şi de înnoire prin revoluţie ca avangardiştii suprarealişti. Ideea de ruptură şi complementară înnoire plutea în aer. Diferenţa dintre avangardişti şi criterionişti sau dintre „materialişti” şi „spiritualişti” priveşte numai natura revoluţiei vizate: avangardiştii au visat o revoluţie proletară după modelul sovietic, în vreme ce elita de dreapta a generaţiei '27 (sau criterioniştii de dreapta) a plănuit o revoluţie naţională....mai departe

Onisim Colta

Alina Gherasim – Transparenţe

Primele lucrări semnate Alina Gherasim am avut prilejul să le văd cu câţiva ani în urmă, în cadrul ultimelor ediţii ale Bienalei Internaţionale meeting point-arad biennial şi respectiv a celor de grafică mică (B.I.G.-AR), tot internaţionale şi tot la Arad....mai departe

Radu Ciobanu

Refugiu în „timpul magic”

Există cărţi care ar trebui să poarte, precum anumite imagini televizate, avertismentul: Atenţie, paginile care urmează au un puternic impact emoţional! În această categorie îşi găsesc locul şi memoriile Isabelei Allende, editate sub titlul Paula 1. Este, de fapt, o scriere de avarie sufletească, în care memoriile se nasc oarecum de la sine, ca o reacţie de apărare în faţa celei mai traumatizante împrejurări în care ne putem afla: aceea de a veghea neputincioşi agonia unei fiinţe iubite. Pe scurt, Paula, fiica autoarei....mai departe

Cornel Ungureanu

Timişoara – monologuri şi dialoguri literare româno-sârbe

Dialogurile literare româno-sârbe devin vii şi necesare după 1956, când scriitori români şi sârbi din Timişoara se întâlnesc cu cei din Iugoslavia, scriu unii despre alţii, se traduc. În revista „Scrisul bănăţean” (din 1964 „Orizont”)....mai departe

Ioan Matiuţ

Călătorie cu Khasis

Nu mi-e uşor să scriu despre poezia a lui Khasis. Mă număr printre cei care nu îi încurajează modul de viaţă absolut minimalist, lipsit de proiecte, felul în care face cele mai nefericite alegeri. T.S. Khasis nu şi-a propus niciodată să facă o carieră literară, să publice sau să fie abonat la premii. Este un singuratic în viaţă şi literatură, alţii au tras de el să-şi publice producţiile literare în reviste sau volume. Cea mai recentă carte a sa „aparenta naturaleţe a vieţii” (Casa de Editură Max Blecher, 2015), este una autobiografică şi seamănă cu o călătorie, o introspecţie în care realul este o iluzie iar iluzia aspiră spre real.....mai departe

Gheorghe Mocuţa

Retrospectivă Constantin Stancu

Antologia poetului din Haţeg reia titlul ciclului de debut, Fructul din fruct şi are un subtitlu exotic, Adio, ne vedem pe străzile de aur. E cumva sugerată aici, prin această acoladă peste timp, întâmpinarea şi despărţirea, de viaţă, de poezie, de meditaţie? Poezia lui Constantin Stancu e dăltuită într-un material preluat din memoria şi conştiinţa unui creator mai degrabă discret şi echilibrat care are simţul măsurii şi al autocenzurii. El reuşeşte prin aceste calităţi – care lipsesc în ultima vreme din peisajul publicistic – să ofere o imagine panoramică şi esenţială a poeziei sale, văzută ca o ieşire la lumină a părţii abisale din om....mai departe

Romulus Bucur

„şi-n urmă doar lipsa vreunui sens”

Motoul recentei cărţi a lui Matei Hutopila*, din Constantin Acosmei, marchează o (voinţă de) afiliere poetică, de situare într-o zonă a marginalităţii, mergînd, să zicem, pînă la Cristian Popescu. O marginalitate existenţială, nu literară, o voinţă de delimitare de tehnicile, de modalităţile poetice curente, cu şansa de a aduce ceva nou şi cu atuul de a fi încercat măcar, de a fi rămas autentic faţă de sine însuşi. O „poezie a lucrurilor care contează”, vorba lui Alexandru Muşina, chiar dacă ele contează doar pentru coperta, eventual un mic grup de prieteni/ fani/ cunoscători.....mai departe

Felix Nicolau

Schisme, bunei, comunişti şi lichele

Seriozitatea demersului întreprins de Vasile Ernu în Sectanţii (Polirom, 2015) este probată de introducerea unor Precizări cu rol de glosar chiar la începutul cărţii, urmate de o Cronologie (de la 1899, cu moartea lui Iosif Davidovici Rabinovici, până la revoluţiile anticomuniste). Nu s-ar fi spus că scriitorul, prezentat ca filosof pe la diverse televiziuni, ar avea atâta doxă religioasă (deci nu doar ortodoxă). Amintindu-ne însă că este un om de stânga, erudiţia sectară, periferică devine explicabilă.....mai departe

Florica Bodiştean

Zece întâmplări ciudate care duc la… poezie

Dacă minuni, vorba cântecului, nu s-au iscat din vieţile celor zece poete analizate de Al. Cistelecan în ultima sa carte* e prea puţin important. Nu criteriul valoric stă la baza selecţiei acestor zece poete cu destin de poete (deşi, pe unele dintre ele, matrimoniul le-ar cam arunca în afara schemei, cum pretinde motoul din John Berryman, aşezat în fruntea volumului: „Doamnele poetese nu ar trebui să se mărite”). În ordinea cărţii, probabil şi în cea cronologică, ele se numesc: Riria (alias Coralia Biberi, după numele de fată, Xenopol după ultima căsătorie), Elena Farago, Natalia Negru, Alice Călugăru, Claudia Millian, Otilia Cazimir, Lucia Alioth, Agatha Grigorescu-Bacovia, Olga Cantacuzino şi Sanda Movilă....mai departe

Marinela Fleşeriu

Cărţile se nasc din tristeţe

Suntem în faţa unei personalităţi ce realizează joncţiunea dintre editorul de carte şi creatorul de literatură. Exigenţa şi intransigenţa se întâlnesc cu sensibilitatea şi vibraţia interioară; teoreticianul fuzionează cu magicianul cuvântului. Astfel poate fi definit Ion Nicolae Anghel, a cărui impresionantă experienţă redacţională a însemnat nu o profesie, ci o vocaţie şi căruia îi datorăm astăzi o carte ivită din propriile-i trăiri, cumulând sintetic izvoare ale gândirii şi ale culturii universale, ca temelie a tuturor convingerilor ce i-au orientat şi susţinut întreaga activitate. Cartea, Iulia Feier şi alte povestiri din memorie, apărută la editura Brumar, Timişoara, 2016, reprezintă un preludiu al unui proiect literar de mari proporţii, în curs de elaborare, cu titlul deja anunţat, Anotimpul grivanilor (romanul Estului).....mai departe

Lucia Cuciureanu

Ostrovul, pe firul poveştilor nemaiauzite

Nu credeam că mă mai poate răpi o carte care cultivă suprarealismul de tip folcloric ca în anii ‘70-'80, atunci când i-am citit pe Ștefan Bănulescu, Fănuş Neagu ori când i-am descoperit pe miraculoşii sud/ latino/ hispano-americani, de la Borges, Marquez, la Garddeazábal. Până ieri când am dat gata acest roman 1 de 324 de pagini. Precizez numărul pentru că pur şi simplu nu-mi doream să închei lectura, atât de tare m-a prins în mreje. Fără îndoială că Ovidiu Dunăreanu este un scriitor ataşat Dobrogei, Angelo Mitchievici, în postfaţa 2 cărţii, îl numeşte „cartograf” şi „cronograf” al spaţiului dunărean. Romanul său, un melanj de realitate şi magic, memorie şi ficţiune, poate reprezenta şi o epitomă a întregului univers sud-est european, afiliat culturii balcanice.....mai departe

Carmen Neamţu

Despre teatru, cu ochelari de soare

Cartea lui Dan Predescu adună scurte eseuri ale autorului[1] având ca principal liant ideea teatrului ca „artă sincretică”, „cel mai larg integrator dintre limbajele expresive”. Structurat pe 14 capitole, volumul cuprinde şi două anchete de acum 10 ani, în care participanţii (critici de teatru, actori, regizori, scriitori) numesc cel mai bun spectacol românesc din anii ‘90. Dan Predescu citează studiul profesorului George Banu, „În căutarea specificului teatral”, sintetizând principalele trăsături ale teatrului actual: „improvizaţia, senzorialitatea şi caracterul de creaţie colectivă”. Este vizibilă, azi, notează autorul, „o marginalizare a textului, a cuvântului”....mai departe