Revista ARCA, Nr. 7-8-9 / 2016 (316-317-318)
CRONICA LITERARĂ
Vasile Dan
Poezia ca jurnal intim
Reiterez aici o idee pe care am lansat-o la apariţia acestei cărţi de poezie a lui Andrei Mocuţa. Anume că mă uimeşte disponibilitatea literară a unor nume bune de scriitori tineri români (ce-i drept mult mai puţine nume decît, cu uşurinţă, se acreditează). Despre ce este vorba? Noii autori nu mai sînt simpli „poeţi”, „prozatori”, „eseişti”, „critici literari”, ci, cu egală vogă şi nonşalanţă, toţi şi toate deodată. Tratează fiecare gen literar cu relaxare, spre deosebire de promoţiile scriitoriceşti precedente unde citeşti repede un ataşament patetic, exclusiv faţă de genul literar în care autorul scrie. Dacă e poet, de exemplu, atunci poezia lui e un fel de jurămînt de credinţă.... mai departe
Vasile Dan
Un ludic, un virtuoz
Cunosc destul de bine lumea literară bănăţeană. E una bogată, plină mai ales de poeţi. Mulţi dintre ei trăiesc nu la Timişoara, aşa cum am fi tentaţi să credem, ci în oraşele bănăţene mai mici, dar toate foarte, foarte orgolioase atunci cînd vine vorba despre prestigiul lor cultural. Inclusiv literar. Să le numim: Lugoj, Caransebeş, Oraviţa, Reşiţa, ultima supranumită şi „Oraşul cu poeţi” (sincer, nu ştiu cui îi aparţine această formulă, în mare inspirată dacă ne gîndim că aici a trăit Ion Chichere şi, slavă Domnului, trăiesc şi scriu Octavian Doclin, Ada D. Cruceanu, Liubiţa Raichici, Olga Neagu, Gh. Jurma). Despre Octavian Doclin am mai scris – e un poet rafinat, un stilist –, îi admir revista Reflex.... mai departe
Romulus Bucur
„… Restrînsele perfecţiuni poliedrale”
Intimidat de prefaţa lui Al. Cistelecan la această carte*, mărturisesc că era cît pe ce să abandonez totul: şi lectură, şi consemnarea scrisă a acesteia. Îndărătnic din fire, totuşi, am parcurs şi treapta a doua Eros şi Apocalipsă. Cuvîntul autoarei , şi Prologul , atribuit redactorului şi îngrijitorului cărţii. Bineînţeles, cartea propriu-zisă, şi postfeţele, introduse sub titlul generic de Referinţe critice , şi semnate Christian Crăciun, Nazaria Buga şi Florin Caragiu. Da, toată lumea are dreptate, şi prefaţatorul, şi postfaţatorii, culmea, şi autoarea, atunci cînd e vorba de descrierea intenţiilor, de trasarea proiectului.... mai departe
Gheorghe Mocuţa
Gheorghe Schwartz: ficţiune şi reality-show
Istorie, anti-utopie, apocalipsă. Al treilea volum al Vocalizelor (Justiţia suverană sau adevăratul Tratat de drept procedural. Curs practic cu pilde edificatoare (Vocalize în mi minor) , Editura Junimea, Iaşi, 2016) conturează deja o trilogie a „enigmelor infinite” şi a „hotarelor istorice” care ţintesc acum o cronică a lumii de azi, cu „justiţia (ei) suverană”, în fond o veselă apocalipsă a existenţei omului sub vremi, raportat la lege (volumele Om şi lege şi Procesul sunt temele precursoare ale Judecăţii de apoi, oglindită în pildele edificatoare ale judecăţii de acum. Utopia lui Gheorghe Schwartz (sau anti-utopia, cum o numeşte criticul Ioan Holban, în prefaţă) este în fond o istorie a limitelor şi o continuă exemplificare a „Justiţiei suverane”.... mai departe
DIALOG
„Speranţa e şi ceva ce suntem obligaţi să păstrăm; fără ea – fie cât de plăpândă – nimic nu ar fi posibil: nicio luptă, nicio strategie, nicio nădejde”
interviu realizat de Ciprian Vălcan cu Josef Fulka...mai departe
„Poezia, o genială formă de corupţie”
interviu realizat de Vasile Filip cu Petru M. Haş ...mai departe
ESEU
Giovanni Rotiroti
Generaţia '27 şi obsesia „omului nou”
Generaţia '27, a lui Eliade, Cioran, Noica, Eugen Ionescu, Sebastian etc., coagulată la sfîrşitul anilor 1920 şi începutul anilor 1930 în jurul lui Nae Ionescu, din care s-a recrutat o parte a elitei intelectuale româneşti de extremă dreaptă, a avut de foarte devreme aceeaşi dorinţă de ruptură cu trecutul şi de înnoire prin revoluţie ca avangardiştii suprarealişti. Ideea de ruptură şi complementară înnoire plutea în aer. Diferenţa dintre avangardişti şi criterionişti sau dintre „materialişti” şi „spiritualişti” priveşte numai natura revoluţiei vizate: avangardiştii au visat o revoluţie proletară după modelul sovietic, în vreme ce elita de dreapta a generaţiei '27 (sau criterioniştii de dreapta) a plănuit o revoluţie naţională....mai departe
ARTE VIZUALE
Onisim Colta
Alina Gherasim – Transparenţe
Primele lucrări semnate Alina Gherasim am avut prilejul să le văd cu câţiva ani în urmă, în cadrul ultimelor ediţii ale Bienalei Internaţionale meeting point-arad biennial şi respectiv a celor de grafică mică (B.I.G.-AR), tot internaţionale şi tot la Arad....mai departe
POEZIE
Vlad Moldovan...mai departe
Miruna Mureşanu...mai departe
Monica Rodica Iacob...mai departe
PROZĂ
Mircea Pricăjan
Un cuplu perfect
Era vorba aia cu dacă aş avea câte un bănuţ pentru fiecare dată când nu ştiu ce, acum aş fi miliardar. Sau multimiliardar, dacă voiai să duci lucrurile şi mai departe. Aşa spunea şi Octav, deloc original, de la o vreme, când se găsea vreo nouă cunoştinţă de familie să le zică ce bine se potrivesc ei doi. Femeile, cel mai adesea ele se minunau, vai, tu! genul acela cu mâna îndoită de la cot şi palma lăsată în jos, flexată a stai să îţi spun ceva tare, uneori clipind des şi cu ochii larg deschişi....mai departe
RESTITUIRI
Lucian-Vasile Szabo
Ţara lui Camil Petrescu
Banatul: o geografie variabilă Aventura lui Camil Petrescu la Timişoara, în Banat, de fapt, a fost captivantă. Viitorul scriitor s-a consumat aici în publicistică, încercând din răsputeri să se adapteze locului şi să-i înţeleagă specificul. Relaţiile cu ceilalţi nu au fost liniştite. După despărţirea de Avram Imbroane, editorul periodicului „Banatul românesc”, din motive de înregimentare politică, Camil Petrescu îşi va păstra independenţa şi va trece în rândul editorilor de gazete....mai departe
Iulian Negrilă
Ion Clopoţel (1892-1986)
Longevitatea acestui scriitor a fost factorul care i-a permis să fie prezent în viaţa culturală o perioadă lungă. Fiul Susanei şi al lui Ion Clopoţel provenea dintr-o familie de mineri.... mai departe
Horia Truţă
Agonia Imperiului. Aradul sub ocupaţie militară franceză
Arad, duminică 29 decembrie 1918. Crăciunul a trecut, se apropia Anul Nou, dar oamenilor nu le ardea de sărbători în familie. Deşi vremea schimbăcioasă, cu aşteptare de ninsori te invita să zăboveşti în căldura căminului, încă din primele ore ale dimineţii, bulevardul era mai plin ca altădată. Adunat în faţa hotelului Feher Kereszt (Crucea Albă) poporul era nerăbdător....mai departe
LECTURI PARALELE
Radu Ciobanu
Refugiu în „timpul magic”
Există cărţi care ar trebui să poarte, precum anumite imagini televizate, avertismentul: Atenţie, paginile care urmează au un puternic impact emoţional! În această categorie îşi găsesc locul şi memoriile Isabelei Allende, editate sub titlul Paula 1. Este, de fapt, o scriere de avarie sufletească, în care memoriile se nasc oarecum de la sine, ca o reacţie de apărare în faţa celei mai traumatizante împrejurări în care ne putem afla: aceea de a veghea neputincioşi agonia unei fiinţe iubite. Pe scurt, Paula, fiica autoarei....mai departe
Cornel Ungureanu
Timişoara – monologuri şi dialoguri literare româno-sârbe
Dialogurile literare româno-sârbe devin vii şi necesare după 1956, când scriitori români şi sârbi din Timişoara se întâlnesc cu cei din Iugoslavia, scriu unii despre alţii, se traduc. În revista „Scrisul bănăţean” (din 1964 „Orizont”)....mai departe
Ioan Matiuţ
Călătorie cu Khasis
Nu mi-e uşor să scriu despre poezia a lui Khasis. Mă număr printre cei care nu îi încurajează modul de viaţă absolut minimalist, lipsit de proiecte, felul în care face cele mai nefericite alegeri. T.S. Khasis nu şi-a propus niciodată să facă o carieră literară, să publice sau să fie abonat la premii. Este un singuratic în viaţă şi literatură, alţii au tras de el să-şi publice producţiile literare în reviste sau volume. Cea mai recentă carte a sa „aparenta naturaleţe a vieţii” (Casa de Editură Max Blecher, 2015), este una autobiografică şi seamănă cu o călătorie, o introspecţie în care realul este o iluzie iar iluzia aspiră spre real.....mai departe
Gheorghe Mocuţa
Retrospectivă Constantin Stancu
Antologia poetului din Haţeg reia titlul ciclului de debut, Fructul din fruct şi are un subtitlu exotic, Adio, ne vedem pe străzile de aur. E cumva sugerată aici, prin această acoladă peste timp, întâmpinarea şi despărţirea, de viaţă, de poezie, de meditaţie? Poezia lui Constantin Stancu e dăltuită într-un material preluat din memoria şi conştiinţa unui creator mai degrabă discret şi echilibrat care are simţul măsurii şi al autocenzurii. El reuşeşte prin aceste calităţi – care lipsesc în ultima vreme din peisajul publicistic – să ofere o imagine panoramică şi esenţială a poeziei sale, văzută ca o ieşire la lumină a părţii abisale din om....mai departe
Romulus Bucur
„şi-n urmă doar lipsa vreunui sens”
Motoul recentei cărţi a lui Matei Hutopila*, din Constantin Acosmei, marchează o (voinţă de) afiliere poetică, de situare într-o zonă a marginalităţii, mergînd, să zicem, pînă la Cristian Popescu. O marginalitate existenţială, nu literară, o voinţă de delimitare de tehnicile, de modalităţile poetice curente, cu şansa de a aduce ceva nou şi cu atuul de a fi încercat măcar, de a fi rămas autentic faţă de sine însuşi. O „poezie a lucrurilor care contează”, vorba lui Alexandru Muşina, chiar dacă ele contează doar pentru coperta, eventual un mic grup de prieteni/ fani/ cunoscători.....mai departe
Felix Nicolau
Schisme, bunei, comunişti şi lichele
Seriozitatea demersului întreprins de Vasile Ernu în Sectanţii (Polirom, 2015) este probată de introducerea unor Precizări cu rol de glosar chiar la începutul cărţii, urmate de o Cronologie (de la 1899, cu moartea lui Iosif Davidovici Rabinovici, până la revoluţiile anticomuniste). Nu s-ar fi spus că scriitorul, prezentat ca filosof pe la diverse televiziuni, ar avea atâta doxă religioasă (deci nu doar ortodoxă). Amintindu-ne însă că este un om de stânga, erudiţia sectară, periferică devine explicabilă.....mai departe
Florica Bodiştean
Zece întâmplări ciudate care duc la… poezie
Dacă minuni, vorba cântecului, nu s-au iscat din vieţile celor zece poete analizate de Al. Cistelecan în ultima sa carte* e prea puţin important. Nu criteriul valoric stă la baza selecţiei acestor zece poete cu destin de poete (deşi, pe unele dintre ele, matrimoniul le-ar cam arunca în afara schemei, cum pretinde motoul din John Berryman, aşezat în fruntea volumului: „Doamnele poetese nu ar trebui să se mărite”). În ordinea cărţii, probabil şi în cea cronologică, ele se numesc: Riria (alias Coralia Biberi, după numele de fată, Xenopol după ultima căsătorie), Elena Farago, Natalia Negru, Alice Călugăru, Claudia Millian, Otilia Cazimir, Lucia Alioth, Agatha Grigorescu-Bacovia, Olga Cantacuzino şi Sanda Movilă....mai departe
Marinela Fleşeriu
Cărţile se nasc din tristeţe
Suntem în faţa unei personalităţi ce realizează joncţiunea dintre editorul de carte şi creatorul de literatură. Exigenţa şi intransigenţa se întâlnesc cu sensibilitatea şi vibraţia interioară; teoreticianul fuzionează cu magicianul cuvântului. Astfel poate fi definit Ion Nicolae Anghel, a cărui impresionantă experienţă redacţională a însemnat nu o profesie, ci o vocaţie şi căruia îi datorăm astăzi o carte ivită din propriile-i trăiri, cumulând sintetic izvoare ale gândirii şi ale culturii universale, ca temelie a tuturor convingerilor ce i-au orientat şi susţinut întreaga activitate. Cartea, Iulia Feier şi alte povestiri din memorie, apărută la editura Brumar, Timişoara, 2016, reprezintă un preludiu al unui proiect literar de mari proporţii, în curs de elaborare, cu titlul deja anunţat, Anotimpul grivanilor (romanul Estului).....mai departe
Lucia Cuciureanu
Ostrovul, pe firul poveştilor nemaiauzite
Nu credeam că mă mai poate răpi o carte care cultivă suprarealismul de tip folcloric ca în anii ‘70-'80, atunci când i-am citit pe Ștefan Bănulescu, Fănuş Neagu ori când i-am descoperit pe miraculoşii sud/ latino/ hispano-americani, de la Borges, Marquez, la Garddeazábal. Până ieri când am dat gata acest roman 1 de 324 de pagini. Precizez numărul pentru că pur şi simplu nu-mi doream să închei lectura, atât de tare m-a prins în mreje. Fără îndoială că Ovidiu Dunăreanu este un scriitor ataşat Dobrogei, Angelo Mitchievici, în postfaţa 2 cărţii, îl numeşte „cartograf” şi „cronograf” al spaţiului dunărean. Romanul său, un melanj de realitate şi magic, memorie şi ficţiune, poate reprezenta şi o epitomă a întregului univers sud-est european, afiliat culturii balcanice.....mai departe
Carmen Neamţu
Despre teatru, cu ochelari de soare
Cartea lui Dan Predescu adună scurte eseuri ale autorului[1] având ca principal liant ideea teatrului ca „artă sincretică”, „cel mai larg integrator dintre limbajele expresive”. Structurat pe 14 capitole, volumul cuprinde şi două anchete de acum 10 ani, în care participanţii (critici de teatru, actori, regizori, scriitori) numesc cel mai bun spectacol românesc din anii ‘90. Dan Predescu citează studiul profesorului George Banu, „În căutarea specificului teatral”, sintetizând principalele trăsături ale teatrului actual: „improvizaţia, senzorialitatea şi caracterul de creaţie colectivă”. Este vizibilă, azi, notează autorul, „o marginalizare a textului, a cuvântului”....mai departe
Petru M. Haş
Ca un joc de-a iubirea şi moartea
Un filozof aproape uitat, pentru că asta e soarta filosofilor să fie şi uitaţi, ce se mai ocupa cu erosul şi cu thanatosul, cu iubirea care ţine de moarte! Viaţa şi moartea au dat mult, şi mai dau de gândit multora. Un grec, Euripide, nici nu mai ştia ce să spună, astfel că s-a hotărât să le-ncurce un pic, zicând că poate nici nu se ştie, cine poate şti, poate că viaţa e moartea, de nu cumva moartea e viaţa. Ne pune în faţa acestor probleme, pentru că, iată, deducem şi ce sunt viaţa şi moartea: probleme; recentul debut editorial în ale poeziei, Metonimiile morţii , la Tracus Arte, al poetei Ligia Dan...mai departe
Petru M. Haş
Indeterminarea perfectă şi neliniştea galetării
Un poet mai mult decât consacrat este poetul Geo Galetaru. Prin Fericirea ca o dimineaţă ploioasă (Limes, 2016) el aplică metoda indeterminării cu asupra de măsură. De aceea tehnica elaborării acestor texte pare a fi analogă aceleia a compoziţiei vastelor texte muzicale în care, când nu te aştepţi, intervin cele mai surprinzătoare instrumente. Suntem în lumea tuturor posibilităţilor......mai departe
Gheorghe Lazea
Nuanţele bucuriei
Ovidiu Someşan, fost coleg de suferinţă cancelarială. Prieten discret, de nădejde, de discuţii pe variate teme. Poet, din vocaţie, filosof, dintr-o chemare a neliniştilor interioare, dascăl, mai mult din obligaţie. O obligaţie care devenise tot mai greu de purtat. A avut curajul unei pensionări anticipate. Nu pentru a-şi petrece timpul stând cu burta la soare. Ci pentru a răspunde unei nevoi irepresibile, pe care mediul unei cancelarii de şcoală n-o favoriza. Trebuia să privească din interior locul în care se născuse, atât cu liniştile şi neliniştile lui, cât şi cu cele ale locului respectiv. Și, de atunci, priveşte Buteni-ul cu ochiul poetului, cu ochiul filosofului şi, parcă mai presus de aceştia, cu ochiul istoricului.....mai departe
Petre Don
Amurgurile Eugeniei
Prin anul 2012 am participat la o manifestare literară cu public, unde trebuia să prezint o jună poetă. Manifestarea era în aşa fel structurată încât câteva persoane din asistenţă au citit şi ele din creaţiile lor. La urmă, m-am dus la una dintre acestea şi i-am spus: Doamnă, aveţi talent! Era Eugenia Ponta Pete. Apoi, peste câtva timp, m-a rugat să scriu ceva în cartea ei de debut , Cioburi de cristal . I-am scris o scurtă prefaţă. Eugenia Ponta Pete provine dintr-un mic orăşel de câmpie, Pecica, acolo unde se derulează o febrilă activitate culturală, acolo unde funcţionează un cenaclu literar. ...mai departe
Constantin Butunoi
Mărturia unui poet
Cu noul său volum de poezie, oraşul alb , Editura Paralela 45, Piteşti, 2016, Ioan Barb nu-şi dezminte profesia de avocat şi depune mărturie despre locul copilăriei, înnegrit de industrie, dar etern şi sfânt în amintirea sa. Fapt ce-l determină, cu îndreptăţire, pe Felix Nicolau să-l numească „volum document”. Poetul locuieşte în Călan, oraşul său natal, unde pro fesează avocatura şi este director fondator al revistei „Algoritm literar” din Hunedoara. Membru al U.S.R., filia la Sibiu din anul 2011, publică poezie şi proză în revistele importante din ţară....mai departe
Ion Mierluţiu
Rozalia Ergézi a fost mama lui T. Arghezi!
Marea majoritate a celor care au studiat opera poetului Tudor Arghezi cât şi biografia acestuia menţionează doar numele tatălui: Nae Theodorescu nu şi pe cel al mamei. Arghezi însuşi a fost circumspect în legătură cu biografia sa. Şi-a ales ca pseudonim pe acela de Arghezi în 1904 când publică versuri în revista „Linia Dreaptă” editată de el împreună cu Victor Demetrius. O carte apărută în 2015, ediţie bilingvă (maghiară şi română) e semnată de Ferenczes István şi are un titlu incitant: „Arghezi←Érgézi”. Autorul îşi începe studiul cu un fragment dintr-o poezie de Arghezi....mai departe
Mircea M. Pop
Secvenţe literare germane
Cartea „Despre conştiinţa filosofică” a lui Lucian Blaga în germană După ce în anul 2013 a tradus Cunoaşterea luciferică , în 2014, Eonul dogmatic , în 2015, Censura transcendentă a lui Lucian Blaga în germană, deci a realizat în doar trei ani traducerea integrală a Trilogiei cunoaşterii , profesorul universitar dr. Rainer Schubert (născut în 1948 la Viena, fost director al Forumului Cultural Austriac din Bucureşti între anii 1999-2007 şi profesor de filosofie o perioadă şi la Cluj) traduce acum Despre conştiinţa filosofică...mai departe
PRE-TEXTE
Constantin Dehelean
Despre raţiunea libertăţii
Măreţia omului este o eternă premergere spre o nouă stare de spirit, prin inventarea (de fapt redescoperirea) raţionalităţii. Gândirea iluministă, care se desparte încet-încet de aureolata cupolă, şi plenara catapeteasmă a miturilor şi speculaţiilor religioase, se scutură încet-încet de simboluri, unele devenind deja dogme, sacramente, şi care ocoleau drama umană. Umanismul renascentist părea că „salvează” conceptul de libertate de sub tutela dogmei. Acesta, însă, deschidea doar porţi noi către alte concepte, construind, cum am spus, în timp, alte clişee....mai departe
CENACLUL „PAVEL DAN” TIMIŞOARA
Crina Costea...mai departe
Lera Kelemen...mai departe
Mariana Gunţă...mai departe
Andrei Ene...mai departe
Roxana Diaconescu... mai departe
CONTACT
Mircea Petean, Catedrala din auz , Editura Limes, 2014...mai departe
Ligia Dan, Metonimiile morţii , Editura Tracus Arte, 2015 Ș...mai departe
Francois Villon, Le Lais ou le Petit Testament/ Diata sau Testamentul Mic , ediţie bilingvă, Traducere, prefaţă şi note de Dan Dănilă, Editura Eminescu, 2015...mai departe
Constantin Novăcescu, Viziunea numărului , poeme, Cu o postfaţă de Livius Petru Bercea, Editura Hestia, 2016...mai departe
Costel Simedrea, Ouă de cuc , (poezie), Cu o prefaţă de Maria Niţu, Editura Eubeea, 2016... mai departe
Nicolae Sârbu, O căsnicie infernală, – provocări partajate în rate – Postfaţă de Gheorghe Zincescu, Editura Tim, Reşiţa, 2015...mai departe
Calistrat Costin, Pe contrasens… (re-versuri), Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2014... mai departe
CONCURSUL LITERAR „IOAN SLAVICI”
Centrul Cultural Judeţean Arad, Revista de cultură ARCA anunţă Concursul Literar „Ioan Slavici”, ediţia I.... mai departe