LECTURI PARALELE

Petre Don

poet, Arad

Puterea condeiului*

Camelia Chifor este la prima ei carte de autor, deşi a mai semnat poezie în două volume colective (Tainele inimii, 2011 şi Porţi deschise, 2012).

Surprinzător – sau mai degrabă, nu? – debutul de autor al poetei din Pecica este cu o carte de istorie literară, aceasta de faţă, o monografie literară intitulată sugestiv şi imperios, Condeie pecicane. Normal te-ai fi aşteptat ca în mod firesc autoarea să debuteze cu o carte de poezie sau dramaturgie, ţinând cont că a publicat îndeosebi poezie, ea scriind şi trei piese de teatru, toate trei jucate pe scenă . Ei, bine, nu, Camelia Chifor n-a făcut-o, surprinzându-ne cu o carte despre scriitorii localităţii sale de baştină , micuţul orăşel din Câmpia de Vest, Pecica.

Profesor de Limba şi literatura română, fondatoarea şi conducă toarea unui cenaclu literar, Camelia Chifor, şi-a asumat toate riscurile posibile, şi a îndrăznit să pună între coperţile cărţii sale istoria unor condeie răsărite şi formate la rădăcina spicului care dă aroma Pitei de Pecica. Căci în Condeie pecicane este vorba despre oameni de litere născuţi pe aceste meleaguri.

Parcurgând o bibliografie impresionantă, adunând date şi informaţii din documente, multe inedite, Camelia Chifor mărturiseşte la începutul cărţii sale că „această carte nu s-a dorit a fi o lucrare ştiinţifică şi, cu atât mai mult, una exhaustivă”, din contră, „am scris această carte, cu inima”.

Şi totuşi, cartea este şi poate fi percepută şi ca lucrare-document, căci găseşti în ea lucruri foarte interesante, utile pentru cercetătorii literari. Bunăoară, aflăm din cartea Cameliei Chifor că Roman Ciorogariu, marele patriot şi episcop, născut la Pecica, membru de onoare al Academiei Române „peste o jumătate de veac a fost un excelent slujitor al condeiului şi extrem de activ… ziarist de mare prestigiu, care a semnat sute de articole cu caracter naţional-politic, social, cultural şi religios, semnând cu pseudonimele «Unchieşul» şi «Preotul bătrân»”. Nu mai puţin interesant este şi corespondenţa pe care Roman Ciorogariu a avut-o cu I. L. Caragiale şi cu poetul Octavian Goga. Iată un fragment dintr-o scrisoare adresată lui de marele dramaturg: „Mult stimate domnule Roman Ciorogariu, Îţi mulţumesc pentru extrem de interesanta dumitale publicaţiune pe care ai binevoit a mi-o trimete şi care îmi clatină din temelii părerea ce aveam despre stările de la voi. Ciudată lume, ce-I drept! Dumnezeu s-o facă normal, aşa ca stările regionale să se potrivească legilor universal de dreptate şi omenie, măcar de suprafaţă, dacă nu şi în fund – lucru de dorit pentru orice neam de oameni… Al Dumitale, Caragiale, 8/2 III-1912, Scholberg bei Berlin, Innsbruekestrasse, Nr.1”.

Un loc important în carte îi acordă autoarea poetului Lucian Emandi. Alternând notele biografice ale scriitorului cu citate copioase din opera poetică, profilul lui Lucian Emandi se conturează clar în carte, relevând importanţa literară pe care o ocupă în literatura arădeană şi naţională. Onorându-i numele, scriitorii pecicani au dat numele cenaclului lor „Lucian Emandi”, ca o recunoaştere a valorii sale literare. Iată un catren reprodus în carte, din volumul Lumina inimii şi dăltuit pe piatra funerară a poetului de către membrii cenaclului: „Încet, încet lumina vieţii-apune/ Şi noaptea ca o apă măînghite;/ Doar ici, colea, cu sclipociri mocnite,/ Mai tremură prin ani câte-un tăciune.”

Prozatorul, poetul şi traducătorul clujean Ştefan Damian, născut în Hodoş -Bodrog-Arad care a făcut liceul în Pecica, cărturarul şi culegătorul de folclor Petru Ugliş Delapecica şi savantul, juristul şi scriitorul de limbă maghiară Zsigmond Ormos sunt doar câteva dintre personalităţile scrisului literar din această monografie a condeielor pecicane.

Structural vorbind, cartea este împărţită în două mari capitole: Partea întâi îi cuprinde pe scriitorii mai sus menţionaţi, la care se mai adaugă câteva nume de scriitori contemporani. Partea a doua a cărţii cuprinde informaţii despre naşterea şi activitatea Cenaclului Literar „Lucian Emandi” Pecica, precum şi succinte prezentări ale membrilor, urmate de scurte creaţii individuale.

Personal, mie mi se pare puţin nepotrivită includerea în Prima parte a cărţii, alături de marile nume literare consacrate de istorie, a unor scriitori contemporani, în plină activitate de creaţie, mai ales că valoarea unora dintre ei este în plină depistare. Cred că era mai potrivit ca acestora să li se acorde un capitol separat, precum s-a acordat cenacliştilor. Dar, poate, autoarea a avut în vedere alte criterii decât cele sugerate de mine.

Cartea are la final o postfaţă semnată de Petru Antal, urmată de o bogată galerie de planşe foto, care sprijină efectiv textul monografiei literare Condeie pecicane.

Profesional tipărită (Editura Azbest Publishing), cartea a cărei copertă a fost realizată de artistul plastic Blazena Miroslava Karkus, este o apariţie editorială plăcută şi totodată importantă în spaţiul literar local. Este o carte care ne vorbeşte despre puterea condeiului în raport cu memoria istoriei.

* Camelia Chifor, Condeie pecicane, Editura Azbest Publishing, Şiria, 2017