LECTURI PARALELE
Maria Alexandra Pantea
istoric, Arad
Cultură şi mentalităţi în Transilvania (1848-1918)*
În urmă cu câteva luni la Arad a văzut lumina tiparului lucrarea Cultură şi mentalităţi în Transilvania 1848-1918, semnată de Lucian Petru Mureşan, absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă la Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca (1990-1994) şi apoi al Facultăţii de Ştiinţe Juridice, de la Universitatea „Vasile Goldiş” în 2008, doctor în Istoria şi filosofia religiilor, Academia de Teologie din Chişinău (2011) şi doctor în Istorie, Istoria culturii şi a mentalităţilor, Academia Română, Filiala Institutul de Istorie „G. Bariţiu” din Cluj-Napoca (2013). Gândită ca o teză de doctorat coordonată de academicianul Camil Mureşan, lucrarea tânărului istoric Lucian Petru Mureşan aduce o completare importantă istoriografiei româneşti.
Lucrarea este bine documentată, ca urmare a consultării de către autor a mai multor fonduri arhivistice de la arhivele civile şi bisericeşti din Deva, Sibiu, Alba, Arad, Blaj, Lugoj, Caransebeş, Timişoara, dar şi a arhivelor din Budapesta, la care se mai adaugă consultarea a numeroase lucrări de specialitate, fiind folosite 201 lucrări speciale, la care se mai adaugă 23 de volume de acte oficiale şi documente. Pentru a înţelege mai bine realităţile din lumea rurală românească autorul lucrări a apelat şi la presă, consultând 40 de periodice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
Autorul prezintă problema culturii şi a mentalităţii din Transilvania în perioada 1848-1918, o perioadă marcată de procesul de modernizare rezultat în urma apariţiei unei elite, care la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea devine tot mai activă şi în mediul rural, acolo unde apare o elită rurală formată din intelectualii comunităţii. Format ca teolog, dar bun cunoscător al realităţilor lumii transilvănene din secolul al XIX-lea, autorul Lucian Petru Mureşan vorbeşte în lucrarea sa de un ortodoxism rural, care se deosebeşte de „cel dogmatic, fiind un dat al comunităţii”. Dar şi de o intelectualitate greco-catolică, formată în marile şcoli din Roma şi Viena, pe care o consideră „o punte de legătură cu Europa, cu valorile ei”.
Autorul vine cu o viziune nouă şi prezintă contribuţia elementului cultural, a intelectualităţii, la schimbarea mentalităţii, proces care a determinat modernizarea societăţii româneşti, dar şi unele evenimente politice, dintre care autorul analizează urmările revoluţiei de la 1848 şi mişcarea memorandistă, evenimente care au determinat schimbări majore în societatea românească şi au contribuit la Marea Unire.
Lucian Petru Mureşan analizează cultura din satele româneşti din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea, identificând o lume arhaică, dar care începea timid a se moderniza. În acest sens sunt interesante subcapitolele care prezintă cultura populara a satului, existenţa unor tradiţii şi superstiţii, dar şi marile evenimente din viaţa omului, ca nunta şi înmormântarea. Se poate observa că autorul, fiind şi teolog, acordă o atenţie specială căsătoriei, insistând pe căsătoriile mixte, dar prezintă şi problema concubinajului, a divorţului şi recăsătoria. Ca urmare a prezentării acestor realităţi ale lumii rurale româneşti transilvănene autorul consideră că ţăranul român avea o concepţie despre lume şi viaţă, afirmând că acesta era „un om religios, dar cu o prezentare deformată a conceptului de Dumnezeu, dar care credea în destin şi îşi asuma soarta”.
Interesant este că Lucian Petru Mureşan foloseşte datele statistice maghiare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea pentru a prezenta procesul de formare a unei elite. Analizează rolul şcolii în comunitate, dar şi rolul bisericii, aceasta fiind considerată „şcoala vieţii care include zestrea mentală”. Stabileşte un mecanism de formare al elitelor, afirmând că în secolul al XIX-lea intelectualii proveneau „în mare măsură din rândul mediului clerical, dar şi din mediul ţărănesc”. Prezintă formarea elitelor în marile centre universitare, dar şi modul în care bisericile ortodoxă şi greco-catolică au contribuit la susţinerea tinerilor prin acordarea burselor. Interesant este modul în care analizează „Momentul Şaguna” ca punct de separare a elitei rurale de cea urbană, dar şi ca moment de naştere a unei noi elite, datorită măsurilor luate de marele ierarh de la Sibiu, măsuri prin care se „construieşte un alt orizont de aşteptării”, fapt ce a contribuit în bună parte la schimbarea mentalităţii şi modernizarea societăţii. Analizând această evoluţie a societăţii româneşti identifică o elită economică- financiară, care a contribuit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea la apariţia unui sistem bancar reprezent de instituţiile de credit şi economii, dar şi o elită socio-profesională, formată din oameni de cultură.
Lucrarea are şi o anexă interesantă, unde autorul a transcris numeroase documente identificate în arhive, dar şi tabele pe baza cărora dovedeşte formarea intelectualităţii în societatea românească.
Lucrarea este relevantă, pentru că prezintă o lume care a dispărut pe parcursul secolului al XX-lea. Lucrarea tânărului istoric poate fi folosită de cei preocupaţi de cunoaşterea şi cercetarea trecutului pentru a redescoperi valorile autentice într-un moment în care societatea omenească trece printr-o profundă criză morală şi când valorile îşi pierd sensul.
* Lucian Petru Mureşan, Cultură şi mentalităţi în Transilvania 1848-1918