CRONICA LITERARĂ

Carmen Neamţu
eseistă, Arad

E important ce spui. Și cum

Activitatea editării de texte e pe cât de dificilă, pe atât de desconsiderată azi. Rigoarea filologică, acurateţea tipografică, grija la forma textului dau bătăi de cap şi epuizează. Cartea[1] profesorului I. Funeriu încearcă să facă lumină în acest domeniu al ortotipografiei. Adică al tipografiei corecte. Volumul este unul necesar profesorilor şi studenţilor, tocmai pentru că oferă numeroase soluţii practice de a ieşi din impasul redactării neglijente.

Aflăm acum, cu numeroase exemple, cum se tehnoredactează corect paginile iniţiale şi finale, tehnoredactarea paginilor obişnuite, paginarea prefeţei (introducerii) şi a postfeţei, punerea în pagină a versurilor, paginarea textelor dramatice, aranjarea notelor de subsol, a paragrafului, a rândului tipografic şi cum îi putem spori lizibilitatea, cum despărţim în silabe şi cum greşelile de tipar ar fi putut fi evitate printr‑o corectură eficientă. Un cod tipografic standardizat e din ce în ce mai necesar studenţilor, doctoranzilor, profesorilor. Pentru a impune un astfel de cod, ar fi necesare trei competenţe în fiecare persoană: lingvistică, informatică, editorială. O observaţie pertinentă, dar atât de greu de pus în practică:

„N‑ar trebui să ne surprindă [...] că idealul acurateţei tipografice a devenit azi un amănunt derizoriu, iar cei care se obstinează să‑l cultive sunt fie naivi ridicoli, fie idealişti anacronici, fie «cârtitori de vocaţie, căutători cu dinadinsul de nod în papură, într‑un cuvânt: nişte tipicari»”.

Preocupat de acest subiect, profesorul publică în 1988, la editura timişoreană Amarcord, cartea Principii şi norme de tehnoredactare computerizată. Conştient că tehnologia a avansat şi dorindu‑şi o sincronizare „cu mersul epocii”, I. Funeriu propune un volum actualizat, în condiţiile în care astăzi „toată lumea e conectată într‑o măsură mai mare sau mai mică la vastul imperiu informatic. [...] Toată lumea a învăţat să scrie la calculator în aceste condiţii. Ne aflăm zilnic în contact cu o masă imensă de «scriitori»”.

I. Funeriu constată derapajele tipografice cele mai frecvente şi propune soluţii de remediere a problemelor pentru utilizatorii de WORD 2019.

„O pagină tipărită care respectă un set de reguli [... ] limpezeşte conţinutul, ordonează ideile expuse şi încântă privirea îndemnând la lectură. O pagină dezordonată, cu inconsecvenţe la tot pasul, creează confuzie, derută şi haos”.

Autorul ne îndeamnă să respectăm regulile tipografice tot aşa cum respectăm ortografia limbii române. Scopul major al acestei cărţi rămâne acela de a oferi soluţii „pentru a contracara entropia indusă de oferta extraordinar de bogată pe care ţi‑o pun la dispoziţie programele computerizate. Azi, când aproape oricine are acces la un calculator, a apărut riscul ca orice regulă tipografică să fie încălcată, fie din neglijenţă, fie, cel mai adesea, din necunoaşterea regulii înseşi”.

Profesorul constată o degradare a calităţii tipografice, fiind de acord totuşi că situaţia s‑a îmbunătăţit mult faţă de anii ʼ90. Aceste rateuri, care nu ţin de o „neputinţă de ordin tehnic”, ci reprezintă întotdeauna rezultatul nepăsării, al comodităţii, al ignoranţei sau neglijenţei celui ce mânuieşte computerul, pot fi evitate. Exemplele oferite din presa de azi, cu ghilimele plasate aiuritor, cu despărţiri în silabe greşite, cu folosirea cratimei în locul pauzei, a blancului acolo unde nu îi e locul, fac un haos din tipăriturile româneşti, unul amuzant la lectură, dar îngrijorător în perspectivă.

Autorul nu‑şi lasă cititorul să navigheze „în dezordine”, în „degringolada tipografică generalizată” pe care o constată. Îi oferă soluţii practice, folosindu‑se mereu de exemple care să‑l ghideze. Un aspect tipografic încărcat, duce la un text „incoerent”, care agasează cititorul, îngreunându‑i parcurgerea textului.

Cartea lui I. Funeriu este serios documentată, cu referinţe numeroase, la zi, din domeniul editării textului, fiind completată de experienţa profesorului din redacţii şi edituri. Merită parcursă tocmai pentru a te salva de mereu actuala sintagmă lasă că merge şi aşa, dragă, mulţi văd, puţini pricep. E un pas spre profesionalizarea la care visăm cu toţii, fie că suntem jurnalişti ori filologi. Constatăm cu toţii cum limba se strică, sărăceşte, îşi pierde din nuanţe în mass‑media cu care suntem bombardaţi zilnic. Dacă suntem îmbolnăviţi de atâta informaţie, vindecarea ne‑ar veni tot printr‑o informaţie. Una curată, scrisă aşa cum trebuie. Îmi doresc să citesc cât mai des cărţi în care „fraza trebuie să fie atât de clară încât să placă de la început până la sfârşit şi totuşi să fie recitită din cauza plăcerii pe care ţi‑a făcut”. O spune Jules Renard (1864‑1910), în Jurnalul început la 23 de ani şi publicat postum, în 1925.

P.S.

Am moştenit de la bunicul meu o maşină de scris la care mi‑am „bătut” fişele de lectură din anul I de facultate. Apoi, în anul 2000, la o bursă doctorală, în Danemarca fiind, am reuşit să‑mi procur un calculator portabil. În 1997, am scris o licenţă întreagă la Filologie şi o alta la Jurnalism, la calculatorul Universităţii de Vest din Timişoara, într‑un laborator de informatică de la parterul instituţiei, deschis între 7:00 şi 9:00. Singurul interval disponibil, fără studenţi de la Informatică în sală. Pe un carton aveam trecuţi exact toţi paşii: de la deschiderea aparatului, la salvarea textului pe dischetă. Un calvar. Între timp, vremurile s‑au schimbat, tehnologia a devenit accesibilă, calculatoarele s‑au înmulţit. Citind cartea profesorului Funeriu am realizat că aş putea să‑mi întocmesc o nouă listă. Pe care să o scot la nevoie şi să urmăresc regulile pe care, generos, profesorul le împărtăşeşte şi celorlalţi novici în ale redactării. Iată ce am extras pe cartonul meu:

• În listele bibliografice, numele de ziare şi reviste se pun între ghilimele. În textul principal, acestea sunt redactate adesea italic.
• Nu tastez spaţiu după virgulă când aceasta separă zecimale de unităţi: 0,35
• Spre deosebire de engleză şi franceză, nu pune virgulă înainte de etc.
• Virgula se armonizează grafic cu elementul precedent. Dacă acesta e scris italic, virgula se va tipări tot italic.
• Fără punct în cazuri precum: H, nu H. (hidrogen)
• Km, nu km.
• d‑ta, nu dta. (dumneata)
• d‑l, nu dl. (domnul)
• Punctele de suspensie sunt doar 3 şi se obţin prin ALT CODE KEY ALT+0133 sau se importă din font, special characters. Se pot scrie trei puncte din tastatură şi ulterior se pot înlocui cu varianta corectă prin comanda replace all din meniul calculatorului.
• Niciodată nu se pun mai mult de trei semne consecutive: vai!!!
• Linia de dialog sau de pauză, mai lungă – o iau din insert symbol, special characters sau ALT+0151. –
• Linia pentru intervale de timp sau pagini, linie intermediară, ALT CODE KEY ALT+0150
• Inserţiile sau omisiunile dintr‑o reproducere se marchează prin croşete [ ], nu prin paranteze rotunde ( ), punctele de suspensie se obţin prin ALT CODE key‑ul ALT=0133, nu prin lovirea succesivă de trei ori a punctului. Se pun între paranteze cele trei puncte şi apoi înlocui la final prin tastele FIND and REPLACE.
• La notele de subsol, FOOTNOTES, se activează BELOW TEXT, în loc de bottom of page.
• Apud = îl utilizez atunci când se citează un text important, dar la care autorul n‑a avut acces direct la sursă.
• g. = exempli gratia, de exemplu, de pildă. E înlocuită cu abrevierea d.e
• Ibidem = în aceeaşi carte nu însă şi la aceeaşi pagină. Reprezintă titlul sursei citate şi numele autorului, urmat neapărat de pagina de unde citez.
• Idem = reprezintă numele autorului. Se transcrie în note REGULAR, căci e vorba de o persoană, nu de titlul unei cărţi sau articol.
• Formula Idem, ibidem e pleonastică, a se evita.
• B. = nota bene, atrage atenţia asupra unei informaţii de preţ. În traducere =notează bine.
• 3‑5 = pentru a se face trimitere la o suită de pagini (pp. apare în codul tipografic american, fără justificare la noi. În ortografia românească dublarea consoanei nu marchează niciodată categoria gramaticală a pluralului).
• Voi evita cifrele arabe la începutul paragrafului (excepţie lucrările de statistică): Opt morţi s‑au înregistrat în cutremurul din Creta şi nu 8 morţi s‑au înregistrat în cutremurul din Creta.

[1] I. Funeriu, Introducere în ortotipografie, Editura Brumar, Timişoara, 2021. Abrevieri, indice de autori, lista surselor citate, revizia finală: Delia Badea, Florina Diana Cordoş.