Revista Arca, Nr. 4 / 2021 CRONICA LITERARĂ Cornel Ungureanu Angela Martin cu Fernando Pessoa, în Aradul copilăriei Am citit cu admiraţie, în ultimul număr al „Observatorului cultural”, eseul lui Ion Pop despre ultimele cărţi ale doamnei Angela Martin, Lăuntrul ca scenă. Dialoguri cu Fernando Pessoa şi Dragă Fernando Pessoa: cărţi mari, împlinite de un cărturar aşezat, de‑o viaţă, între Cărţi. În urmă cu mai bine de cinci decenii, citeam cu încântare poeziile Angelei Martin, fiind sigur că numai o strategie universitară o împiedecă să devină repede‑repede om de succes al tinerei generaţii. citeşte mai mult Carmen Neamţu E important ce spui. Și cum Activitatea editării de texte e pe cât de dificilă, pe atât de desconsiderată azi. Rigoarea filologică, acurateţea tipografică, grija la forma textului dau bătăi de cap şi epuizează. citeşte mai mult Radu Ciobanu Jurnalul bucuriei La prima vedere, noua carte a universitarei timişorene Cristina Chevereşan – Mansardă la Veneţia – pare un jurnal de călătorie. Contribuie la această impresie chiar prima ei propoziţie: „Am fost întotdeauna fascinată de călătorii.” citeşte mai mult Andrei Mocuţa Angelus Novus Puţini cititori ştiu că Angela Marcovici (Marinescu) are origini arădene, fiind fiica lui Marius Marcovici, funcţionar superior la prefectura oraşului Arad. Chiar dacă nu a mai văzut Aradul de foarte mult timp, poeta îl evocă într un mod ireverenţios: „n am mai fost în arad de vreo douăzeci şi cinci de ani/ oraşul ăsta mi s a urcat la cap ca un falus.” citeşte mai mult Lucia Cuciureanu Câteva intersecţii. Un singur punct sensibil Când am în minte spaţiul cultural bănăţean (de la Arad la Lipova, până la Timişoara) îl cuprind în gând şi pe Vasile Popovici. Nu-l cunosc personal, deşi trăim, la urma urmei, la câţiva paşi. I-am dat odată, din fugă, o carte (la ultima ediţie a Colocviului revistelor literare) şi cam atât. citeşte mai mult Romulus Bucur Dragoste & moarte, sau despre un poet (veşnic) tînăr Întotdeauna am o strîngere de inimă cînd e vorba de un poet care s-a stins de tînăr. Am crescut într-o casă cu cultul lui Labiş. I-am cunoscut pe Cristian Popescu şi Iustin Panţa. Alţi prieteni dragi, pe care nu-i mai numesc, au plecat şi ei înainte de vreme. citeşte mai mult DIALOG „Mă plictisesc oamenii solemni, de fapt morga lor, mă plictisesc locurile comune şi toate lucrurile de‑a gata” Interviu cu Marcel Tolcea la aniversarea vârstei de 65 de ani. Realizator: Titus Crişciu citeşte mai mult CONTRATEME Horia Al. Căbuți Efigiile timpului Mare fumător, Mircea Eliade! Din puţinele fotografii păstrate, una sau două îl înfăţişează fără vreo ţigaretă, ori fără celebra pipă agăţată flegmatic în colţul buzelor; sau ţinută în mână cu sacră veneraţie. Iar citindu-i prozele, aproape nu există personaj nefumător... citeşte mai mult ESEU Victor Neumann Etnonaţionalism şi segregaţionism în România interbelică Intelectualii şi mitologiile identitare. Itinerarul cultural şi politic din România modernă şi contemporană a fost „sfîşiat” între o filozofie a fiinţei şi o filozofie a naţiunii. Biografia intelectuală a generaţiei interbelice rezumă întro bună măsură dificila evoluţie spre modernitate. Nu doar scrierile lui Constantin Noica şi Mircea Eliade au stăruit asupra culturii identitare şi implicit al aceleia politice. citeşte mai mult ALBUM Ioan Paul Colta Ohara Koson (1877 1945). Gravura japoneză cu păsări şi flori Una dintre temele centrale ale gravurii japoneze a fost cea care a înfăţişat păsări şi flori (kachō ga) – o sintagmă ce defineşte de fapt un gen în care artiştii au redat lumea naturii, de la păsări şi plante, la insecte, animale, sau peşti. Motivul, provenit din China, a apărut în arta niponă în secolul al XIV lea, iniţial în pictură iar mai apoi şi în xilogravura ukiyo e din perioada Edo (1603-1868). citeşte mai mult POEZIE Ion Oprişor FIRUL CU PLUMB// ***/ aprind focul seara/ mâinile aşteaptă ceva nemaivăzut/ să-l cuprindă/ tu priveşti ca într-o oglindă ovală/ împărţită în două/ jumătate se teme jumătate îngăduitoare/ unul din ochi născoceşte boabe de grâu citeşte mai mult Constantin Novăcescu TERŢUL INCLUS// *** / când vei privi în adâncuri/ ochiu-ți treaz va străpunge fantasme/ (o să vezi lucruri ce statornicesc imagini/ aici și dincolo) citeşte mai mult Codruţa Vancea Pictoriţa// pun gaz pe foc/ la ceas de seară/ la o poveste despre o fată/ fragilă, complicată/ce şi arunca din nemurire pe pătrăţele în 48 de file/ azi biată muritoare resemnată/ noaptea când stă trează/ pe un caiet ea colorează/ apusuri citeşte mai mult Violeta Pintea 1.// cinematografic./ emoţii pentru care ai jucat acelaşi rol/ repetându-te./ sincopă şi furia aruncată ca un pumn de cuie./ scurt moment de aşteptare/ cu spatele arcuit/ peste-o găleată cu apă de ploaie. citeşte mai mult PROZĂ Ildiko Şerban Ultima scrisoare Nu mă mai doare nimic, Emilia! De mult nu mai simt carcasa asta. Oricum numai mă încurcă. Ultima domnişoară care a trecut să îmi schimbe perfuzia, a strâmbat din nas când a simţit mirosul înţepător de urină. Sonda mi-au schimbat-o acum câteva zile, dar punga azi nu a fost golită . Miroase a final aici. O înţeleg! citeşte mai mult RESTITUIRI Cristian Sabău Figaro – un personaj cu mulţi „constructori” Bătălia pentru Figaro. Dacă Voltaire (1694 1779), celebrul iluminist, n-ar fi fost plecat din Paris (aproape trei decenii!), dacă n-ar fi fost bolnav în ultimii ani ai vieţii (chiar în anii premierei cu Bărbierul din Sevilla – 1775) şi n-ar fi murit cu cinci ani înainte de premiera cu Nunta lui Figaro (1784), sunt sigur că s-ar fi amuzat şi mai tare decât citind Memoriile. citeşte mai mult Iulian Negrilă Șezătorile literare Obiceiul de a organiza întâlniri ale scriitorilor cu publicul cititor, datează de aproape un secol. Lucru acesta îl aflăm de la Emil Gârleanu, care afirmă că: „Întâia oară când s-a întrebuinţat această denumire de «şezătoare literară» pentru citirile literare în public a fost în martie 1906, după vestita tulburare de sânge, din seara de 13 martie, când mulţimea a oprit reprezentarea unor piese în franţuzeşte pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. citeşte mai mult LECTURI PARALELE Felix Nicolau Înnoire prin tradiţie Călin Dengel este un poet capabil să varieze reţetele; adică şi-a construit un reţetar copios. Dea. Epicus brevis chiar propune un discurs sever, abstractizat pe filon simbolic-mitologizant, dar înfăşurându-se niţel şi în psihanaliză şi religios. O poezie aticistă, tăiată limpede şi precis, reţinută precum un edificiu de Palladio. citeşte mai mult Ioan Matiuţ Poeta pasăre De mult nu am mai citit o carte de poezii cu aproape 300 de pagini. O astfel de carte este cea a Violetei Pintea, intitulată provocator Bordel. De la început trebuie să spun că din cauza tirajului minuscul în care a fost tipărită, şansele ca ea să ajungă la un număr mare de cititori, sunt foarte reduse. citeşte mai mult Iulia Stoichiţ O antologie poetică şi pisica lui Schrödinger intră într-un bar Încep acest text printr-o scurtă anecdotă(?)/ scurt fapt din facultate. O colegă de generaţie, poetă la rândul ei, care s-a pierdut (sau nu) pe drum între timp, Amalia Comănescu, era o mult mai mare consumatoare de poezie decât eram eu în aceeaşi perioadă. citeşte mai mult Lucian Scurtu Elegiacul meridional Aparţinând generaţiei nouăzeciste, Horia Gârbea, doctor în inginerie, (dar nu din aceea a „inginerilor de suflete”, cum se vehicula odinioară!) cu o teză din domeniul fiabilităţii construcţiilor, obţinută în 1999, s-a remarcat treptat, chiar spectaculos aş spune, în literatura română a ultimilor ani ca un excelent prozator, ingenios dramaturg, subtil poet şi abil traducător, fără a mai pune la socoteală rafinamentul cronicilor sale despre diferite cărţi din varii domenii artistice, publicate în reviste de primă mână. citeşte mai mult Lucian Scurtu Febris erotica Aparţinător, biologic, generaţiei şaptezeciste, Mircea Stâncel (n. 1947), prin debutul poetic din 1981, dar şi prin cărţile ulterioare, este un optzecist veritabil, dar unul atipic, detaşat vizibil, intenţionat sau nu, de gruparea generaţionistă mai sus menţionată, fiind unul dintre puţinii autori încadraţi culoarului în care alergătorul de cursă lungă preferă solitudinea, nu şi anonimatul, dislocat amiabil de restul plutonului concurenţial, cu riscuri asumate de receptare şi evaluare. citeşte mai mult Gheorghe Secheşan Literatură, simţire şi post‑modernism Sunt aproape sigur că acest gen liric nu există, dar aş defini poezia lui Emil Mircea Neşiu, ca fiind un haiku epic ori, mai degrabă, un haiku epopeic. Și spun acest lucru pentru că, pe de o parte, versurile sunt scurte, având tensiunea haiku-ului, dar şi concentraţia de gând, de simţire citeşte mai mult Lucia Cuciureanu Marea, eterna poveste Volumul lui Remus Valeriu Giorgioni ne dezvăluie un autor cu morgă care vrea să scrie o carte cu program. Înţeles ca o replică la ce se scrie acum în lirica românească, despre care are îndoieli, dacă nu chiar obiecţii: „Cine oare mai ştie/ ce poate azi însemna poezie?” citeşte mai mult Răzvan Mitu Cartografierea unei mici inimi de om singuratic Chiar dacă titlul romanului cu care debutează Vlad Drăgoi în proză reiterează o sintagmă din monologul omului sfârşit al lui Giovanni Papini, relaţia intertextuală dintre cele două texte se rezumă doar la această asociere, miza textuală, narativă şi cadrul discursiv prin care acestea se conturează sunt distincte, chiar divergente, iar subiectele sunt incongruente. citeşte mai mult Anton Ilica Iov ca temă epică în pandemie Pandemia a marcat evoluţia omenirii, fără a inspira scriitorii, după cum s-ar fi aşteptat lumea literară. Un singur roman competitiv, intitulat Pandemia Albastră (2021), al scriitorului N. Croitoru, preocupă interesele literare. Ideea vanitoasă a puterii omului, învins de o minusculă fiinţă negânditoare, se dizolvă într-o reflecţie despre relaţia cu divinitatea, ea însăşi obosită de demoralizarea şi cinismul speciei umane, incapabilă să renunţe la vanitate şi egoism. citeşte mai mult Romulus Bucur experiment poetic.public şi privat Autorul acestei cărţi îşi subintitulează poemul un experiment, ceea ce ridică o serie de probleme, cum ar fi: care e rostul/ statutul experimentului literar (sau artistic)? Reprezintă acesta un scop sau un mijloc? Are o valoare intrinsecă, sau relativă, prin raportarea la rezultatul final? citeşte mai mult CONTACT Virginia Olaru, Ba pe față, ba pe dos, Casa de pariuri literare, 2020, 72 p. Cât de bine scrie Virginia Olaru. De fapt, mă surprinde cât de bine scoate la iveală imediatul, tot ceea ce se află la îndemână, în apropierea spațiului subiectiv sau în anticamera realității. Ea poate scrie despre absolut orice. citeşte mai mult PRE-TEXTE Constantin Dehelean Când literatura se îndoieşte de toate Suprasaturată de modernism, literatura pare a se sufoca în aceeaşi măsură şi de muşcăturile experimentaliste. Inovaţia sare peste experienţele logice, care se stinge la fel de spumos pe cum se şi sfârşeşte. O legiune imensă de scriitori realizează această criză. Creativitatea intră în impas. citeşte mai mult PORTRET Septuaginta aurae Un chip senin. Păr scurt negru. Ochelari care lasă să i se vadă ochii căprui, pierduţi în visare. Un zâmbet abia ivit. O siluetă pe care te bucuri să o zăreşti întotdeauna când ne întâlnim noi, literaţii din „vestul apropiat”. Pentru că aduce lumină şi înţelegere umană. citeşte mai mult EVENIMENT Cetăţeni de onoare ai Aradului în 2021 Cu ocazia Zilei Municipiului Arad, vineri, 20 august 2021, în Sala Mare a Palatului Cultural din Arad a avut loc şedinţa festivă a Consiliului Local Municipal care a acordat titluri şi distincţii unor personalităţi de seamă ale oraşului Arad. Au participat senatori şi deputaţi din Parlamentul României, europarlamentari, preşedintele Consiliului Judeţean Arad, primarul oraşului, Călin Bibarţ, care a condus festivitatea, înalţi ierarhi ai cultelor religioase, şefi de instituţii, numeroşi arădeni. citeşte mai mult BIBLIOTHECA UNIVERSALIS ANUL DANTE ALIGHIERI IL PARADISO Cântul XXXIII // Empireul: rugăciunea Sf. Bernard; prin mijlocirea Sf. Fecioare, Dante poate să-şi fixeze ochiul său în Dumnezeul unul şi întreit, precum şi în umanitatea divină a lui Isus Cristos. Astfel viziunea Poetului ia sfârşit odată cu cea din urmă mântuire; citeşte mai mult Antonio Spagnuolo „Dantele cu surpături” Jocul merelor/ Ceea ce strângi acum în aşternuturi/ e numai amintirea smintirilor/ după care-ai alergat pe timpul merelor:/ fantasme/ ce îţi repetă gesturile halucinante./ Nimic altceva decât închipuiri agăţate de un vis/ rămas indiscret. citeşte mai mult ANDREI MOCUŢA VĂ RECOMANDĂ... Dan Bogdan Popescu în ziua în care am dormit pe burtă// mi-am dat seama că visele vin de fapt din stomac/ și ca să iasă cum trebuie ai nevoie de REȚETĂ/ -mult timp liber/ -de puțină răbdare când încep să se bată între ele ca doi/ copii de grădiniță care/ nu reprezintă niciun pericol unul pentru celălalt/ -(de bani și de o cameră a ta poate)/ -de un stomac sănătos citeşte mai mult