logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

ALBUM

 


Ioan Kett Groza
curator independent, Arad

 

Ohara Koson (1877‑1945).
Gravura japoneză cu păsări şi flori

Una dintre temele centrale ale gravurii japoneze a fost cea care a înfăţişat păsări şi flori (kachō‑ga) – o sintagmă ce defineşte de fapt un gen în care artiştii au redat lumea naturii, de la păsări şi plante, la insecte, animale, sau peşti. Motivul, provenit din China, a apărut în arta niponă în secolul al XIV‑lea, iniţial în pictură iar mai apoi şi în xilogravura ukiyo‑e din perioada Edo (1603-1868). Subiectul a cunoscut, spre sfârşitul erei Meiji (1868-1912), un nou reviriment. Acesta a fost momentul în care s‑a evidenţiat Ohara Koson, cel care a devenit, în secolul al XX‑lea, maestrul incontestabil al genului kachō‑ga.

Viaţa lui Ohara Koson este una învăluită în mister, fiind cunoscute relativ puţine amănunte din biografia sa. Din ceea ce ştim, artistul s‑a născut în anul 1877, în oraşul Kanazawa, şi a studiat, între anii 1889‑1893, pictura şi designul, în cadrul Ishikawa‑ken kōgyō gakkō (Școala Tehnică din Prefectura Ishikawa), alături de pictorul Suzuki Kason (1860-1919). Interesul manifestat încă din tinereţe pentru tema păsări şi flori se datorează în mare măsură profesorului său, cel care a acordat o atenţia aparte în arta sa genului kachō‑ga. Întâlnirea dintre cei doi a fost una definitorie pentru Ohara Koson, care a lăsat în urmă provincia natală în favoarea capitalei Tokyo, unde Kason l‑a introdus în cercurile de artişti, care practicau o aşa‑numită pictură în stil japonez (nihonga), aflată în acord cu convenţiile artistice tradiţionale nipone. Ulterior, artistul a participat la o serie de expoziţii unde compoziţiile sale – majoritatea din genul kachō‑ga – s‑au bucurat de succes.

Asemeni altor pictori de la acea vreme, Ohara Koson şi‑a îndreptat atenţia spre designul de xilogravură, care a încetat, în acei ani, să mai fie un produs al artiştilor formaţi exclusiv în sistemul tradiţional al unor şcoli asociate cu genul ukiyo‑e. Contextul a fost unul prielnic dat fiind că la sfârşitul secolului al XIX‑lea tehnica tradiţională a xilogravurii policrome s‑a bucurat de o anumită revitalizare, datorată atât interesului manifestat în Occident pentru stampa japoneză cât şi unui public nostalgic, conştient de valoarea şi importanţa prezervării propriei culturi.

Spre finalul perioadei Meiji, Ohara Koson a colaborat cu doi dintre cei mai renumiţi editori de la acea vreme, Akiyama Buemon (Kokkeidō) şi Matsuki Heikichi (Daikokuya), recunoscuţi pentru calitatea desăvârşită a gravurilor produse, prin utilizarea unor tehnici sofisticate de gravare şi de imprimare. Principalul public al acestor xilogravuri a fost cel străin, cele mai multe exemplare fiind comercializate în SUA dar şi în Europa. Iniţial, artistul a conceput designul unor gravuri pentru compania Kokkeidō, care înfăţişau exclusiv păsări, surprinse individual sau în grup. Ulterior, Koson a început să lucreze alături de compania Daikokuya. Fructuoasa lor colaborare s‑a reflectat în numărul mare de xilogravuri produse, într‑o perioadă relativ scurtă de timp. Artistul a abordat, de această dată, o mare diversitatea de subiecte din sfera genului kachō‑ga.

Compoziţiile lui Ohara Koson surprind cu multă delicateţe frumuseţea naturii, care se regăseşte uneori în aspectul tranzitoriu al vieţii, în efemeritatea şi fragilitatea ei. Prin inserarea unor simboluri specifice, autorul face referire în gravurile sale la cele patru anotimpuri şi la succesiunea lor. Păsările, insectele, animalele sau plantele sunt înfăţişate într‑o manieră naturalistă, ce sugerează o anumită influenţă, filtrată, venită dinspre arta apuseană. Xilogravurile sunt caracterizate, din punct de vedere stilistic, de o paletă cromatică delicată, construită cel mai adesea pe nuanţe de griuri, ocruri sau brunuri. Culorile intense sunt folosite rar şi doar ca accente. Utilizarea tonalităţilor stinse reprezintă o influenţă venită dinspre pictura tradiţională niponă, aspect care se poate observa, câteodată, şi în compoziţia gravurilor, acolo unde golul (spaţiul negativ) joacă un rol important. Totodată, la producerea stampelor s‑au folosit o serie de tehnici complexe de gravare şi de imprimare care le‑au conferit acestora, la prima vedere, impresia unei veritabile acuarele.

După o pauză de câţiva ani, în care Ohara Koson s‑a dedicat exclusiv picturii, acesta a reînceput, odată cu debutul perioadei Shōwa (1926-1989), să realizeze designul unor noi gravuri din genul kachō‑ga. De această dată, artistul a colaborat cu Shōzaburō Watanabe, cel mai important editor de stampă japoneză din secolul al XX‑lea, un vizionar, care a izbutit să genereze o mişcare prin care a revigorat tehnica xilogravurii. Editorul a produs noi compoziţii într‑o cheie modernă, care s‑au bucurat de un succes uriaş, în special în afara ţării, apogeul fiind atins în anii 1930 în SUA. O parte a acestei reuşite i s‑a datorat şi lui Ohara Koson, cel perceput ca un continuator al unei lungi tradiţii începută de predecesorii săi, artişti precum Katsushika Hokusai (1760–1849) sau Andō Hiroshige (1797‑1858), din perioada Edo.

În comparaţie cu cele anterioare, xilogravurile realizate de artist alături de Watanabe, produse la cele mai înalte standarde tehnice, demne de renumele pe care editorul şi‑l crease, sunt definite de un anumit decorativism, de forme mai stilizate, şi de folosirea unor culori vii.

După moartea sa, survenită în anul 1945, numere lui Ohara Koson a căzut, pentru o lungă perioadă de timp, într‑o nemeritată uitare. Prin expoziţiile şi studiile care i‑au fost dedicate în ultimii ani, artistul a început însă să se bucure din nou de recunoaştere şi apreciere din partea publicului, atât în ţara natală cât şi în întreaga lume. Din categoria evenimentelor cu un anumit caracter recuperator a făcut parte şi expoziţia intitulată Ohara Koson. Drzeworyty japońskie z kolekcji Adriana Ciceu (Ohara Koson. Gravură japoneză din colecția Adrian Ciceu), organizată în anul 2021, la Muzeum Sztuki i Techniki Japońskiej Manggha (Muzeul de Artă şi Tehnică Japoneză Manggha), din Cracovia (Polonia), unde au fost expuse xilogravuri din colecţia muzicianului român Adrian Ciceu (1939‑2017).

logo  1. Ohara Koson (1877-1945), Doi cocori, editor Daikokuya, c. 1910, xilogravură japoneză policromă, 33.6 x 17.7 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

 

logo 2. Ohara Koson (1877-1945), Pasăre de apă, editor Daikokuya, c. 1910, xilogravură japoneză policromă, 34.5 x 18.5 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

 

logo 3. Ohara Koson (1877-1945), Vultur în zbor prin ploaie, editor Daikokuya, c. 1910, xilogravură japoneză policromă, 34.6 x 18 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 4. Ohara Koson (1877-1945), Trei șoareci albi, editor Daikokuya, c. 1910, xilogravură japoneză policromă, 32.8 x 18.8 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 5. Ohara Koson (1877-1945), Macac, editor Daikokuya, c. 1910, xilogravură japoneză policromă, 33.9 x 18.4 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 6. Ohara Koson (1877-1945), Păsări pe creangă de cireș, editor Daikokuya, c. 1910, xilogravură japoneză policromă, 34.2 x 17.8 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 7. Ohara Koson (1877-1945), Pasăre pe creangă de arțar toamna, editor Daikokuya, c. 1910, xilogravură japoneză policromă, 34.4 x 18.8 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 8. Ohara Koson (1877-1945), Două rațe, editor Watanabe, c. 1930-1940, xilogravură japoneză policromă, 24.8 x 8.8 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 9. Ohara Koson (1877-1945), Pasăre printre plante atârnătoare, editor Watanabe, c. 1930-1940, xilogravură japoneză policromă, 25.1 x 9 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 10. Ohara Koson (1877-1945) - Papagali pe creangă de cireș, editor Watanabe, c. 1930-1940, xilogravură japoneză policromă, 13.6 x 8.8 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 11. Ohara Koson (1877-1945) - Papagali pe creangă de prun înflorit, editor xilogravură japoneză policromă, 13.7 x 8.8 cm, colecția Adrian Ciceu.

 

logo 12. Ohara Koson (1877-1945) - Corb, editor Watanabe, c. 1930-1940, xilogravură japoneză policromă, 13.2 x 6.9 cm, colecția Adrian Ciceu.