POEZIE

Ion Oprişor
poet, Lugoj

Firul cu plumb


***

aprind focul seara
mâinile aşteaptă ceva nemaivăzut
să-l cuprindă
tu priveşti ca într-o oglindă ovală
împărţită în două
jumătate se teme jumătate îngăduitoare
unul din ochi născoceşte boabe de grâu
dărindu-i-le celuilalt şi toate izvoarele lumii
se opresc la poarta stelelor fără să le aprindă
umbrele fosforescente ale pietrelor te înspăimântă
nu-ţi fie teamă
vei dezlega semnele
Dumnezeu lasă mereu o fereastră deschisă


***

uneori te visez
deschizi ferestrele şi în loc de aer
intră păsări cu gheare mari
scurmându-mi ochii
alteori se apropie de tine
cu firimiturile mâinilor mele în gheare
vor să te atingă
şi tresari
ţinând în palme clipa
din care mă nasc şi mor în acelaş timp


***

şi uite-aşa povestea asta
poate chiar să se întâmple
vi noaptea în odaia mea să-mi alungi
liliecii din somn şi perna cu greieri
o smulgi fără prejudecăţi
spre tine stau cu spatele întors
numeri în gând unu doi trei
s-ar putea să fie un act infidel să ne scăldăm
în râul lui heraclit ameţitor de alb
porţi în loc de cercei corăbii de hârtie
să părem că venim din lumea celor ucişi
în noaptea păsărilor de zăpadă
apoi pleci
lăsând un semn în odaia de sus
acolo unde moartea încă dă cu zarul


***

deasupra mea aleargă lupi
şi zvonuri
pe tarabele minţii
ne hrănesc dinţii lor otrăviţi

cheile gândului
legate în nisip
niciodată înţelese
niciodată perechi niciodată eu
capabil să-ţi pun în palme
taina ultimei iluzii

fiecare zi are alte ferestre
cu alte lumini şi cu alte drumuri
cu aceleaşi semne domoale toamna
prezice viitorul pe bucăţi de cer

crucile cimitirelor se vor aprinde
la focul lor veţi fi fericiţi

***

întotdeauna tu eşti alta
şi întotdeauna eu sunt acelaşi
asta mă intrigă cel mai mult
cum pot eu rămâne acelaşi
când tu îmi arăţi
cu unghia de la degetul mic
că lumea e alta
mai ales alta
de asta mă simt căzând pe gânduri
ca firul cu plumb
de la tine în jos în timp ce
alături chiar în palma ta
pe liniile norocului se zideşte
o viaţă nouă cum bine am citit pe-o frunză
ori pe-un zid?
eşti foarte greu de caracterizat succint
pentru că-mi vine să sar peste cuvinte
şi se creează vârtejuri
în golul acestor cuvinte
eşti tu punct absolut nesigur
eu sunt cel care
se aruncă în lună din larg