POEŢI ARĂDENI DE AZI

Lazăr Magu
poet, Arad

TOAMNA PĂRINŢILOR

Strada Gheorghe Mocuţa


Te-ai exilat pe-un ţărm cu flori,
unde îngeri se nasc şi cresc
şi inventează noi culori
şi poartă nimb împărătesc.

Un albatros strivit de-nalt
şi de nemărginirea zării.
Veghezi, citeşti şi faci de cart,
vâsleşti pe Marea Depărtării.

Nu te mai văd, eşti doar un punct,
pui punct final lecturii vieţii.
Zeu care cauţi un nou Olimp,
urci obosit pe dealul ceţii.

Şi urma ta de uriaş
e cât o stradă în oraş.



Tata şi-a pierdut răbdarea


În dimineaţa aceea de decembrie,
soarele a alunecat pe bruma groasă
şi s-a rostogolit până în sat.
Oamenii au crezut că a venit maşina cu pâine.
Au stat toată ziua la rând, dar nimeni
nu a feliat pâinea.
Atunci am văzut că tata a ieşit din rând
şi s-a dus pe deal, să cânte dintr-o aripă de pasăre.
Apa, în Vale cânta dintr-un peşte ca dintr-un nai.
Gaiţele binevoitoare ţineau nucilor loc de frunze,
iar salcâmii chemau veveriţele la cină.
Luna, ca o mireasă furată căuta drumul spre sat.
Atunci am înţeles că degeaba ţin pentru tata
locul în rând. Aripa de pasăre, cu cântec cu tot,
cu tata cu tot, bătea tot mai departe. Acum, tata
e vecin cu gaiţele, cu veveriţele, cu noaptea.