logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

CONTACT

 

logoAndrei Zbîrnea, nick cave@bergen, Casa de pariuri literare, 2021, 67 p.

Cred că am înţeles ce a vrut să facă Andrei Zbîrnea în nick cave@bergen. A vrut să scoată un album live (nu LP, EP sau single) cu cover‑urile lui proprii după piesele unor trupe preferate. Pe Alcest, Kauan, Black Sabbath, Katatonia, Threshold şi Riverside i‑am ascultat şi eu. Toate elementele se contopesc în noul lui volum, de nu mai ştii unde e graniţa dintre muzică, poezie, film, fotbal şi distopie. Un fel de melting po(s)t progressive ambient rock. Apare şi Walter White (aka Heisenberg) şi Pollos Hermanos, dar şi David Lynch într‑un spectru mai colorat decât în mod obişnuit. Noua poezie a lui Andrei virează spre postumanism, prin vocea înduioşătoare a roboţelului care vrea să ajute dar nu e băgat în seamă de nimeni, poate o oglindire a roboţelului din Fargo (sezonul 3) care străbate vârstele pământului şi repetă neîncetat: I can help!

„trei săptămâni fără tine – cel puţin trei meciuri mizerabile ale borussiei”

(****)

 

logoTeodora Vasilescu, Fragil şi aproape absurd, Tracus Arte, 2021, 60 p.

Teodora Vasilescu practică un lirism timid, fragil şi reflexiv, ea îşi forjează verbul şi îşi coagulează forţa prin descătuşarea energiilor subconştientului. Reflecţia ei asupra realului conduce spre poemul notaţiei de stări şi situaţii cotidiene încifrate pe diferite motive: memoria, căutarea, visul, înţelegerea aproapelui, refulările fiinţei, jocul ascuns, misterele femeii, sentimentul zădărniciei, ciudăţenia semenilor, umbra dragostei. Toate acestea constituie piesele unui puzzle real/ imaginar, din propriul său orizont de aşteptare. O poezie a experienţei vitale, trecută prin filtrul minţii şi al sufletului. Poeta pleacă de la experienţă şi ajunge la meta‑text, la mitologiile subiective ale experienţei şi spaţiului interior.

„iubirea
e aşa – ca atunci când alergi mult de tot şi în loc să te
odihneşti te aşezi la coadă la covrigi fără să cumperi ceva”

(****)

 

logoIon Cucu, Album Marin Preda, Casa de pariuri literare, 2021, 44 p.

Ion Cucu este recunoscut pentru celebrele fotografii de arhivă ale multor scriitori români, din diverse manuale şcolare, dicţionare ale scriitorilor români şi istorii literare. Au fost surprinşi de aparatul său Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Marin Preda, Geo Bogza, Nichita Stănescu, Gellu Naum, Ștefan Agopian, Mircea Dinescu, Fănuş Neagu, Alexandru Paleologu, Nora Iuga, Gabriela Adameşteanu ş. a. m. d. Deşi Ion Cucu s‑a stins din viaţă în 2018, editorul un cristian recuperează şi editează în condiţii grafice excelente un întreg şi minunat album cu fotografii şi portrete ale lui Marin Preda. Mai mult, aflăm că pe fotograf şi pe scriitor i‑a legat o caldă prietenie, nelipsită de episoade memorabile:

„Ieşeam din Uniunea Scriitorilor. Eram pe trepte. (…) Se însera. Lumina zilei se stingea ca o ţigară. Când am întors capul, l‑am descoperit pe Marin Preda. Era cu pantofii aproape în întregime în nisip. (…) Mi‑am dat seama că se împotmolise în nisip şi trebuia cumva să‑l scoată din pantofi. Nici n‑am apucat să‑l întreb că a şi zâmbit: „Trage!” Am început să declanşez. Era clar că şi el dorea o astfel de fotografie. (…) Scuturându‑şi pantofii, a adăugat: „Noroc cu nisipul ăsta că altfel rămâneam nefotografiat!”.”

(****)

 

logoandreea t. felciuc, frumuseţea este, Vinea, 2021, 138 p.

Un aer de libertate şi o atitudine dezinhibată străbat poemele Andreei Felciuc. Cu directeţea şi sinceritatea specifice vârstei debutului ea îşi remixează povestea propriei vieţi apelând de cele mai multe ori la rutina cotidianului din care vrea să evadeze. Poate de aceea discursul ei e, dincolo de narativitate şi nostalgie, unul străbătut de fiorii propriilor amintiri. Ori de câte ori încearcă să‑şi definească identitatea, găseşte atitudinea potrivită şi nuanţele exacte. În fiecare poem descoperă o situaţie care o individualizează. Demersul ei nu e ocolit nici de profunzimea simplităţii şi a spontaneităţii, nici de sinceritatea frustă, mereu pe fază. Frumuseţea este conţine material cât pentru două volume, singura observaţie ar fi că poeta ar fi putut fi puţin mai parcimonioasă cu selecţia finală a textelor. Altfel, avem de‑a face cu un debut reuşit şi cu o scriitură proaspătă, dramatică şi foarte densă.

„frumuseţea este când ştii
că rămâne toată noaptea
să priviţi cum se aureşte
geamul ferestrei şi intră
apoi întunericul
care înfloreşte pereţii şi patul
în zgomote urbane.”

(****)

 

logoCiprian Măceşaru, Dumnezeu e la un bloc distanţă, Casa de pariuri literare, 2021, 88 p.

Demult nu am mai râs cu atâta poftă la o carte de proză. Deşi volumul e subţirel, el nu conţine burţi şi surprinde foarte atent ceea ce îşi propune. Chiar dezbate rostul cărţilor‑mamut în detrimentul celor scurte, fără surplus, impecabil scrise. Exemple ar fi destule în toată literatura lumii. Îmi place mult cum scrie Ciprian Măceşaru, am citit aproape tot ce a publicat, nu‑i rataţi jurnalul Infrapaginal, pe mine unul m‑a făcut să redescopăr stilul diaristic. În Dumnezeu e la un bloc distanţă, naratorul urmăreşte peisajul lumii de la geam, se uită după femei şi îşi dă drumul la imaginaţie într‑o direcţie cinică, pătrunzătoare şi sceptică. În ciuda a ceea ce am spus la început, nu este o carte tocmai hazlie, ci una care dă serios de gândit. Dincolo de situaţiile comice, volumul poate fi citit ca un roman, ca un jurnal al singurătăţii şi intimităţii în criza cea mai profundă. Dar şi ca o alegorie/ parabolă:

„În câte minute primim mâncarea?” întreabă Eva.
„În zece. Dumnezeu e la doar un bloc distanţă.”

(****)

 

logoDana Catona, tic‑tac, Casa de pariuri literare, 2021, 80 p.

O zi obişnuită din viaţa Danei Catona arată în felul următor: cu aparatul de fotografiat la îndemână surprinde instantanee din toate colţurile Timişoarei, iar la retur, în tihna camerei întunecate, developează poeme.

„biserica sfântul mihail
obosită
de blitzul
multiplelor aparate de fotografiat”

(***)

 

logoCristina Stancu, Apără pe cineva de tine, Casa de pariuri literare, 2021, 64 p.

Ca o muzică plăcută de fundal la o serată cu prietenii. E bună, te întreţine, o auzi deşi nu eşti neapărat conştient de ea, însă nu e subiectul principal al atenţiei.

„cu cât mintea e mai imperfectă cu atât tenul
trebuie să fie mai îngrijit”

(***)

 

logoDiana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit, Casa de pariuri literare, 2021, 94 p.

Iată o judecată de valoare cu care nu voi fi niciodată de acord. Nici măcar în poezie:

Vorbim despre Lynch.
Lynch îmi place
de la tine.
„Lynch e periculos”, îmi spune el. „Te păcăleşte
cu aceleaşi obsesii.
Mai bine Bergman.”

(***)

 

logoMarieva Ionescu, Guest writer, Casa de pariuri literare, 2021, 42 p.

 

Poezie hip‑hop?

„Ceea ce vrei să exprimi
devine parte a mijloacelor tale de exprimare.
Contemporanul nimănui n‑are note, nu are.
Sfidează graniţele, deschide uşi,
stând cuminte la locul lui în culisele teatrului de păpuşi.”

(***)

 

logoAndreea Iulia Scridon, Hotare, Editura Universitară, 2021, 54 p.

Andreea Iulia Scridon plonjează direct în amănuntele vieţii cotidiene din care extrage cu plăcere banalul. Elementul baladesc îi străbate cântecul insolit, mereu adaptat sau demontat, când elegie, când cântecel, când tânguire, când descântec sau invocaţie. Farmecul sau farmecele zicerii străbat spaţiul şi timpul conjugând într‑o formulă sui‑generis sacrul cu profanul şi iubirea cu moartea. Râsul şi dansul, dedublarea şi bucuria devin forţe complementare ale sufletului postmodern, trecut prin experienţa emigrării. Hotare oferă radiografia sufletului feminin atras în plasa de păianjen a însoritei Florida, ispitit mereu de vârtejul înălţimilor sau de abisul cel mai adânc. Un repertoriu din care nu lipsesc metamorfoza, pribegia, nostalgia, exilul.

„Te‑aş iubi

dar inima mea e o
plastelină uscată
pe care ai uitat
s‑o pui la loc în borcan”

(***)

 

logoLucia Bibarţ, Lampa licuriciului, Editura Moon, 2021, 30 p.

                    O zi de pomină, Editura Gutenberg Univers, 2019, 36 p.

Lucia Bibarţ s‑a impus în peisajul literar şi prin poveştile pentru copii. Cele două cărţi, atât de frumos ilustrate, provoacă la lectură datorită scenelor pitoreşti, viguroase, ludice, scrise într‑un registru magic. Scriitoarea are harul de a împărtăşi cu fineţe, delicateţe şi gingăşie stări şi emoţii, trăite de personaje atât de îndrăgite de copii: licurici inocenţi, ursuleţi ursuzi, lupi deveniţi judecători, vulpoi isteţi, bursuci şi iepuraşi, pupeze şi alte lighioane din pădure. Lucia a investit talent şi pricepere în descrierea unor situaţii comice, palpitante, cu scopul de a clădi arhitectura unor poveşti din care copiii învaţă cum, în mijlocul naturii, poţi descoperi prietenia, plăcerea jocului, voia bună şi aventura, dar şi întoarcerea la tradiţie, prin invocarea în timpul dansului a unor îndrăgite versuri populare. Ies la iveală umorul firesc şi inocenţa pe care unele personaje le degajă, ceea ce ne face să empatizăm cu fiecare în parte. De remarcat prospeţimea imaginilor, sonoritatea numelor şi creionarea animalelor‑personaje, modul în care autoarea conduce dialogul, dar şi sensibilitatea cu care îşi aşterne povestea.

„Uite, aşa fugea timpul în Pădurea Tuturor şi toate rămâneau la fel la locul lor: acelaşi Lup, aceeaşi Lupă..., acelaşi Cuc, aceeaşi Cucă... acelaşi Urs, dar... fără Ursă!”

(***)

 

logoNicolae Răzvan Stan, Călător spre veşnicie, Editura Eikon, 2021, 128 p.

Părintele Nicolae Răzvan Stan îşi clarifică în acest volum de versuri reeditat şi adăugit raporturile cu semenii şi cu divinitatea, atât în plan general cât şi personal. Poetul, alter ego‑ul său, la fel de apropiat omului religios, se raportează la sacralitate şi la valorile creştinismului. Poezia sa conţine imagini, metafore şi tablouri (pasteluri), dar şi învăţături morale şi trimiteri parabolice. Memoria poetului este traversată de dramele istoriei, de simboluri şi de conexiuni biblice. Mitologia creştină îi oferă suficiente sugestii cât să coaguleze o viziune blândă şi cultivată despre lume.

„În mijloc de singurătate sunt, dar singur nu‑s,
Căci prezenţa Ta e totul pentru mine.
Îniainte de a nu Te cunoaşte plângeam, că‑n sihăstrii eram,
Mă simţeam fără aer, văzând viaţa prin celălalt.”

(***)

 

 

N. R. Notarea s‑a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.