POEZIE

Doina Adriana Nicolăiță
poetă, eseistă

Rucsacul fetei desculțe prin pădure

Traseul cărților
nu duce spre o gară
așteptând trenul ce întotdeauna întârzie
cine știe unde
la o fereastră deschisă
lumina,
la cafenea ceaiul
în care se sting intrigile,
în fine, tramvaiul cu coșulețe de lectură
toate în rucsacul fetei desculțe prin pădure
cu faguri de litere,
ori într-o barcă în care uiți nopțile și zilele
visând să ajungi pe o plajă la țărm
să poți flutura o batistă de ceață,
de pe bancă undeva te-a fotografiat
o ciudățenie care citește.


Acum nu atunci

Acum nu atunci
departele și aproapele se tot îmbrățișează
rotație
a celor ce sunt și încă nu sunt
care se adaugă neîncetat.

Acum nu atunci
azi și mâine deopotrivă
în miez, în floare, în inimă
dincolo de toate,
dincolo de unde vii și pleci
dincolo de așteptări.

Acum nu atunci
se tot naște
palpită în sunetul unui cuvânt
ce prelungește clipa
în cea mai frumoasă
epopee.


Se stinge ceva

Stăm în autobuz foarte depărtați
se stinge ceva
vocea mea surdă
glasurile țipete goale
aerul feliat
fiecare cu alveolele lui pulmonare
într-un decupaj
fără reguli, fără empatie
se urcă și coboară
nu mai e loc,
locurile nu se cedează

toți merg în direcții diferite
autobuzul e cu itinerar fix
în timpul de pe cadranul șters
cu stații demult pierdute.


Pasaje

Trec ca și ceilalți
prin muzeele umbrelor
chipuri atârnate
vânează un trup,
sufletul nu vrea o barcă
vrea varianta cea mai bună,
lampioane libere
trec prin pasaje:
la primul
lanul cu flori
de unde culeg coronițe pentru învingător,
la al doilea
pun coronițele la ierbar
împung fluturele cap de mort
să iasă din cocon
învăț regulile,
la cel de-al treilea
mimez pe cei mari
nu știu unde se duc toți,
la al patrulea
nu rămâne niciun martor
la ce folos mai trec,
la al cincilea
mă aliniez
las replicile
mă împart să fiu întreg,
cine îmi face chestionarul
să aflu ce pot face cu mine
între atâtea pasaje?


Cel ce destăinuie

În tăcere ard răspunsuri
aburii persistă în auz
focul nu reușește să stingă apele
tulbură resorturile
mișcă bancurile cu pești
până la povestea de început
a fluidelor.
Cel ce destăinuie
sfidează subconștientul,
nu-i mai este îndeajuns,
sapă în subterfugii
jertfă în adâncuri.