POEZIE

Ana Carolina Zimbran
poetă

exit

ieri am adus întâmplări de departe
 
mă simt cu câteva țări mai tristă
detest ordinea din lucruri
ploaia din secetă
emoții cu fluturi
 
arsă de soarele convențional
mă-nghesui în propria persoană
să nu deranjez apusul
 
răsăritul e compromis


în palmă

am venit cu buzunarele goale
în piața aglomerată
unde se vinde tot ce nu mai trebuie
și ne trebuie tot ce se vinde
cineva a lăsat o umbră pe trotuar
n-am ridicat-o
e a altcuiva
sau a nimănui

cumpăr cărți
cu speranța că într-o zi
timpul se va întoarce singur
 

Sisif la raft

rafturile s-au umplut demult
apoi pervazul
            apoi noptiera
apoi podeaua de lângă pat
fiecare copertă mă privește
ca un examen amânat de ani
citesc despre alții
care termină ce au început
urc o carte
coboară alta neterminată
biblioteca mea
e un munte care crește singur