CONTACT

Theo Guşat, Garderobă, poezii, Editura Primus, Oradea, 2016

Ziarist, prozator şi poet din Satu Mare, T. G. publică un volum de poeme stufos, dezechilibrat, dezarticulat. Sigur că poezia înseamnă libertate de expresie şi de atitudine, înseamnă îndrăzneală (care nu îi lipseşte lui Theo), dar vorba lui Horia Gârbea, citat pe coperta IV, poate destinul nu i-a hărăzit destul talent sătmăreanului. A debutat cu un volum care îl defineşte în stil : Anarhie sporadică (2009). E o anarhie textuală care derutează, dincolo de orice bună intenţie, chiar dacă poetul nostru crede că poezia îi face viaţa mai bună. E în fond un discurs liricoid, vanitos, fără stil. Autorul ar trebui să se hotărască dacă scrie cu majuscule numai anumite nume de persoană, iar altele nu: bacovia, psyche, daniel, dumnezeu... mai ales că ştie: „cuvintele au personalitate”. E greu să citezi ceva lizibil din acest poet, cred că n-ar strică să mai citească niscaiva poezie modernă şi contemporană. Şi să mediteze:

„Ca şi atunci când pianistul începe să cânte/ după o absenţă îndelungată a coloanei sonore/încât respiraţia şi cuvintele personajelor/ deveniseră apăsătoare în felul lor realist/ fără nicio evadare în armonie/ tu începi să îmi citeşti poezie/ cuvintele poetului devin muzica aceea/ care absentasedin filmul vieţii mele/ şi care mă face să îmi iubesc suferinţele” etc.

(**)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.