Revista Arca, Nr. 2 / 2022 EDITORIAL Câteva întâmplări din realitatea imediată I. Viaţa ca literatură vs. literatura ca viaţă. Într o oră şi jumătate de înregistrare audio-vizuală, podcast, de Ionuţ Vulpescu (în episodul zece al podcast ului său numit „Avangarda”, publicat în Q Magazine din 10 aprilie 2022), Nicolae Manolescu reuşeşte să nareze, spontan şi seducător, povestea incredibilă a devenirii sale în viaţă şi literatură. citeşte mai mult CRONICA LITERARĂ Andrei Mocuța Supernova Criticul și istoricul literar, redactor-șef al unei importante reviste literare, scrie jurnalul unor crâmpeie de viață fără să apeleze neapărat la date reale. O proză a existenței și așteptării scrisă fără formalități, cu sau fără prejudecăți, dar după un anumit tipic, propriu, original. citeşte mai mult Radu Ciobanu Parcul regăsirilor Mi se pare ingenioasă şi productivă ideea doamnei Dana Gheorghiu de a şi amplasa lumea noului său roman – Colonada – în arealul unui parc fabulos, conceput profesional în urmă cu vreo două sute de ani ca parc dendrologic şi devenit topos integrator al tuturor atracţiilor care au adus cândva celebritatea – azi defunctă – a Băilor Buziaş: Cazinou cu cele aferente, restaurant, cofetărie, terase, sală de bal, Băile Feruginoase, izvoare minerale, hoteluri şi vile cu istorie, ştrand. citeşte mai mult Romulus Bucur Femei singure Ioana Zenaida Rotariu (semnînd uneori doar Zenaida, ca în poeziile publicate în Arca, sau în antologia Pauză de ţigară) e premianta celei mai recente ediţii a concursului de debut Alexandru Muşina, ceea ce ar trebui să spună, de la început, cîte ceva despre calitatea poeziei ei. citeşte mai mult Florin Ardelean Veacul nefericit şi sfidarea morţii Este cu adevărat un răsfăţ să citeşti o carte scrisă la „două mâini”, mai riguros vorbind la două voci, amestecând secvenţe biografice, dar mai cu seamă luând în bătaia gândului un secol, cel al XX lea, pe cât de palpitant pe atât de nenorocit. Doi istorici, două embleme ale istoriografiei contemporane, una intrată prematur în Panteonul Etern – Tony Judt, cealaltă în plină alonjă intelectuală şi editorială – Timothy Snyder se angajează într un dialog cu minţile pe masă, am putea spune. citeşte mai mult Florin Ardelean Lumea şi punctul zero al iluziei Michel Houellebecq este copilul teribil al literaturii franceze din perioada de după noul roman, reprezentat canonic de Alain Robbe Grillet. De la Extinderea domeniului luptei (mijlocul anilor ’90) şi până la Serotonină (2019) romancierul a adunat admiratori cu ghiotura, a refuzat buna cuviinţă contextuală, a şarjat în luări de poziţie iconoclaste, ba chiar periculoase, inclusiv în privinţa securităţii personale. citeşte mai mult CONTRATEME Horia Al. Căbuţi Întuneric mai presus de lumină Nu sunt puţine exemplele când mari scriitori au avut la bază o pregătire superioară ştiinţifică pe care au părăsit-o în cele din urmă ca să îşi ia zborul înalt către labirinturile literaturii. Dostoievski, Cehov, Musil, Broch, Céline ori Saul Bellow sunt doar cele mai ilustre nume. Niciunul însă nu a părăsit tărâmul pasionant şi atractiv al cunoaşterii pozitive de la nivelul de la care a făcut-o Ernesto Sábato. citeşte mai mult ESEU Cosmin Victor Lotreanu Iugoslavia interbelică. Între autoritarism, federalism și secesiune. Partea I Studiul dramei Iugoslaviei finalului de secol XX este unul vast și cu multiple cauze istorice. Cuprinderea complexității nașterii și sfârșitului Iugoslaviei este un demers în permanență perfectibil iar percepția proprie se articulează în jurul insatisfacției dar și imposibilității de a cuprinde toate reperele trecutului, atât de importante prin simbolistica lor. Personajele, epocile, societățile din arealul iugoslav aduc cu ele însele cel mai adesea explicații aparente concomitent cu dezvoltări imprevizibile. citeşte mai mult ARTE VIZUALE Carmen Neamțu Cum să-ți seduci adversarul Piesa Creditul (El crèdit scrisă de spaniolul Jordi Galcerán, a avut premiera în 2013, la Teatrul Villarroel, în Barcelona. În 2016 se joacă la Godot Cafe Teatru, în Bucureşti, cu actorii Răzvan Vasilescu şi Șerban Pavlu, în regia lui Mihai Constantin şi scenografia Mariei Dore. citeşte mai mult ALBUM Doina Mândru Dacian Andoni – perenitate fragilă Desfăşurată sub acest titlu în parte paradoxal, generat de meditaţia asupra chirpicilor pe care Dacian Andoni îi pictează obsesiv, în ultimul deceniu, ca pe o mărturisire de credinţă asupra statorniciei în lume doar a celor plăpânde, egal supuse pieirii şi reînvierii, nu bănuiam nici eu, nici pictorul cât de actuală avea să devină viziunea melancolică, bântuită de dramatism născută din emoţia profundă a întâlnirii tainice cu marele curs al istoriei încapsulată în zidirea bizantină de la Torcello. citeşte mai mult POEZIE Leo Butnaru CONFORM///Unii colegi au crezut (pe timpurile lui Homer/sau ale lui Baudelaire) alţii /în timpurile noastre mai cred /că poezia ar fi nemuritoare, /chiar dacă scriu cam monoton,/niţel supărător,/fiece text încheindu-l cu aceeaşi formulă ce s-ar vrea/doveditoare de indubitabilă, /necurmată continuitate: citeşte mai mult Corina Dașoveanu ****/// ea era atât de nesupărată,/că i se puneau, câteodată, albinele /pe gene, pe buză, pe coapsă,/să se odihnească /și să mai vorbească puțin de-ale lor,/așa cum se odihnesc vara de muncă/femeile curate/pe bunătatea câmpului./ citeşte mai mult Doru Arăzan Jr APĂ VIE// anul ăsta au murit pe everest mai mulți alpiniști ca niciodată/îi văd/cu trupurile înghețate/cum atârnă de marile culmi /înveliți în coconul alb al strigătului căruia nu i-au găsit răspuns în lume/poate moartea numai așa merită să o întâlnești/cu cerul în palmă/și cu dorul după ai tăi care nu te mai pot ajuta /însă care continuă să te iubească// citeşte mai mult Dumitru Branc SINGURĂTATEA DE APOI// am arătat nopții obrazul, am întors/ mereu, celălalt obraz, în hăul ei am văzut/ doar chipul meu oglindit, atunci am știut/ că nu sunt stăpânul unui meterz, că nu mă pot prăbuși/că va fi victoria altora, sceptrul unui împărat/ sub care/ somnul meu m-a lenevit ca pe o pisică sătulă/ pot alege neantul, sfârșitul creștinesc al vieții mele // citeşte mai mult Regéczy Szabina Perle MIELUL// Mititel însetat de lapte cald/Avid migălește sânul mamei/ Încărcându-se cu puterea vieții/ Parcă/ O sumedenie de fire de lână/ Mi-ar dezmierda profilul/ Spasmodic îl strâng la inimă/ Tezaurul meu tremurător/Mă uit în ochii lui/Văd un meteor căzând din rai/ O lumină ce protestează împotriva nopții/În posibilitățile cele mai severe ale imposibilului// citeşte mai mult PROZĂ Igor Isac Mihai Novac Înainte de a fi un personaj de ficțiune, Mihai Novac a fost un personaj real. A trăit între anii 1906-1977, în Banatul montan, la Oravița. În 1932 a publicat o carte de versuri, care a avut o rezonanță modestă în epocă. Nu a mai scris nimic, dar a rămas un autentic boem. La Oravița există o stradă, un liceu și un cenaclu de poezie ce-i poartă numele. citeşte mai mult RESTITUIRI Liviu Franga Primul decan al Literelor universitare bucureştene Vocaţia umanistă şi deschiderea europeană a Universităţii din Bucureşti s-a vădit încă din primele momente ale fiinţării sale. Aceste trăsături au marcat însăşi întemeierea Universităţii. Prezenţa, îngemănată structural, a literelor, româneşti şi străine – a filologiei, cu alte cuvinte –, a pus, încă din primul ceas, pecetea nobilă a destinului umanist în cultura română modernă. citeşte mai mult Iulian Negrilă Gavril Rotică (1881‑1952) Este pseudonimul lui Gavril Rotariu, născut la Udeşti, judeţul Suceava, la 1 mai 1881, din părinţii Lazăr şi Ileana Rotam – ţărani săraci. Şcoala primară o face la Udeşti, apoi urmează liceul german la Suceava şi Şcoala Normală, de învăţători din Cernăuţi. După absolvirea şcolii ajunge învăţător la Câmpulung-Moldovednesc. citeşte mai mult LECTURI PARALELE Rodrigo Inácio R. Sá Menezes Babele şi diavolul: aforisme împotriva somnambulismului istoriei Ciprian Vălcan este un autor din ce în ce mai cunoscut de publicul brazilian. Datorită traducerilor lui Fernando Klabin şi Marco Lucchesi, au trecut aproape 10 ani de când aforismele şi eseurile sale au fost prezentate pentru prima dată cititorilor brazilieni, în primul rând în revista (n.t.) Nota do Tradutor (tradus de Klabin), iar apoi în alte reviste literare braziliene (tradus de Lucchesi). În 2016, eseul său „Sinucigaşul sau vremea nihilismului” a fost publicat la editura Zazie, în traducerea lui Fernando Klabin [O Suicida e a era do niilismo] citeşte mai mult Andrei Mocuța „o mare/ dezbatere despre lumină și întuneric” Volumul Insectele imperiului, un foarte frumos obiect de colecție în sine, copertat și ilustrat, are și un subtitlu exotic: [câte ceva despre orbirea șamanilor]. E cumva sugerată aici, prin această acoladă peste timp și spațiu, întâmpinarea și despărțirea – de viață, de poezie, de meditație? citeşte mai mult Felix Nicolau Vieţi şi timpuri exemplare, mize serioase Cetăţile de scăpare, Editura Școala Ardeleană, volumul de poezie al lui Ioan Barb are ca avanpost masivul poem Transfigurare ce pleacă de la viaţa tradiţională: coborârea din munţi a moţilor cu căruţe cu coviltir în care aduceau câte o baniţă de piatră de var pentru a o da la schimb cu o măsură de porumb. citeşte mai mult Ioan Matiuţ Poetica firului cu plumb O nouă carte de poezie, cu teme profunde, ne propune poetul lugojean Ion Oprişor: firul cu plumb, apărută în condiţii grafice şi tipografice excelente, la editura timişoreană Eubeea. Firul cu plumb este cunoscut de pe vremea vechilor egipteni, ca instrument de lucru al zidarilor, dar şi ca reprezentare a aspiraţiei înalte, a spiritului elevat, echilibrului şi stabilităţii. citeşte mai mult Romulus Bucur Poezie şi izolare Cartea de debut a Elenei Bălăşanu începe, încă din titlu, cu o provocare soft. Mărturisesc că, temperamental şi contextual, în condiţiile zgomotului şi furiei actuale a literaturii, o astfel de abordare mi se pare, paradoxal, mai eficientă, mai susceptibilă de a şi atinge ţinta. Care e aceea? Vom încerca să vedem în cele ce urmează. citeşte mai mult Maria Niţu „Prin teatru eu caut lumina” În urbea Timişoara, Universitatea de Vest este instituţia culturală de anvergură, strict necesară, precum catedrala în centrul comunităţii. Într o simbioză firească, aceasta susţine nominalizarea „Timişoara – Capitală Culturală Europeană 2023” într o campanie sub genericul „La UVT Cultura e Capitală” (expresiv prin jocul de cuvinte: „Capitală” – centrul reşedinţă a instituţiilor de stat şi deopotrivă „literă majusculă”, ori adjectival: esenţial, fundamental – oricum, ambele în fruntea lucrurilor!) citeşte mai mult Lucian Scurtu „Iar scrisul – uneori – un «somnilocviu»” Poetă, prozatoare şi eseistă de notorietate, Simona Popescu îşi „arhivează” creaţia poetică, nu foarte bogată (trei volume şi unul colectiv), într o cuprinzătoare şi consistentă antologie, Opera Poetică, Volumul I. Cartea beneficiază de pertinenta şi rafinata prefaţă a lui Cosmin Ciotloş, veritabilă introducere (şi iniţiere) în universul poetic al parcimonioasei autoare citeşte mai mult Ioana Spătaru‑Iacob Urmuz, avangarda şi rezistenţa limbajului autoexilat O carte care adună o lume uriaşă, o lume tragică, repliată în exil, o lume de magi, profeţi, filosofi construind o formă de rezistenţă dincolo de reduta unui limbaj demontat în resorturile sale funcţionale, înstrăinat de mesajele sale tradiţionale, un limbaj opac, care respinge reflectarea eului narcisist şi se structurează după o mecanică fără lege, în texte cu semantică inepuizabilă. citeşte mai mult Lucia Cuciureanu „Lom este numele tău” Poet, eseist, publicist, creator de reviste şi edituri, Călin Vlasie este de mulţi ani prezent în viaţa literară românească. Ca poet optzecist citabil, a fost preocupat de construcţia interioară a poeziei, căutând strategii textuale înnoitoare. Căutare de durată, căci pentru apariţia recentului volum i au trebuit mai bine de 22 de ani. citeşte mai mult Iulia Stoichiţ „văd doar nişte [poeme] pe care nu le‑am sintetizat încă” Pe Andrei Zbîrnea îl ştiu din 2016. Ne am împrietenit online, la scurt timp după ce mi am făcut cont pe facebook (sau ar trebui să zic Meta de acum?). Da, oare cum am rezistat fără facebook atâta timp? Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că eu şi Andrei ne ştim de dinainte ca eu să fi avut ambiţii poetice serioase. citeşte mai mult Alexandru Moraru Diapazoane afective Cu volumul Forma norilor de ieri, Emilian Iachimovski se află la cea de a patra carte de versuri. El nu este doar poet, ci atestă şi calităţi de grafician – desenele coperţilor şi ale câtorva pagini din interiorul plachetei aparţinându i. citeşte mai mult Florea Lucaci Provocări și controverse privind relația limbaj – gândire – realitate În urma lecturii cărţii lui Ioan Biriş, Limbajul şi crampele mintale (De la Bolzano la Quine), pot afirma că exerciţiul său analitic în care îşi expune ideile este o ilustrare provocatoare şi originală a unui argument celebru, şi anume: ,,Trebuie să filosofăm sau nu trebuie să filosofăm. Dacă trebuie, atunci trebuie. Dacă nu trebuie să filosofăm, atunci de asemenea trebuie (pentru a justifica această concepţie). citeşte mai mult ZONA F & SF Lucian‑Vasile Szabo Misterele Securităţii sau când Franţa e Germania Personaje delicate şi puternice. După ce a trăit adolescenţa fascinat de ficţiunea speculativă, subgenul science fiction, cu toate provocările emoţionale generate de acest domeniu al culturii de masă, Florin Manolescu a revenit asupra genului cu instrumentele teoreticianului literar. În anii ’70 ai secolului trecut, tânărul asistent universitar nu se va sfii să atace literatura SF într-o cercetare profundă, aceasta fiindu i temă pentru teza de doctorat. citeşte mai mult BIBLIOTHECA UNIVERSALIS Konstantinos Kavafis În anul 2011 (apoi în 2017, prin varianta în limba engleză), profesorul Liviu Franga a realizat, împreună cu d-na Lazăr, o antologie plurilingvă (în total, 12 limbi, inclusiv neogreacă) de poeme kavafice, în număr de 24 (cîte litere are alfabetul grec, atît cel vechi, cît şi cel modern): nu întîmplător, ediţia s-a numit Alfabetul poetic şi a primit şi un premiu (al Filialei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor – Traduceri literare). citeşte mai mult